1 Cine a crezut mesajul nostru? Cui i-a fost descoperit braţul Domnului?
2 El a crescut înaintea Lui ca un lăstar, ca o rădăcină ieşită dintr-un pământ uscat; nu avea nici frumuseţe, nici strălucire care să ne atragă, nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne placă.
3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era atât de dispreţuit, încât oamenii îşi ascundeau faţa de El, iar noi nu L-am luat în seamă.
4 Într-adevăr, El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre. Noi însă L-am considerat lovit, zdrobit de Dumnezeu şi nenorocit.
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care ne dă pacea era peste El şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.
6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare urmându-şi propriul drum, dar Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
7 Când a fost asuprit şi chinuit, El nu Şi-a deschis gura. Ca un miel care este dus la tăiere şi ca o oaie care tace înaintea celui ce o tunde, tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
8 A fost luat prin forţă şi judecată nedreaptă. Dar cine din generaţia Sa s-ar fi gândit că El era şters de pe tărâmul celor vii şi lovit pentru nelegiuirile poporului Meu?
9 I-au pus mormântul lângă al celor răi şi L-au aşezat în mormântul celui bogat, deşi El nu a săvârşit nici un act de violenţă şi în gura Lui nu s-a găsit nici o înşelăciune.
10 Domnul însă a vrut să-L zdrobească prin suferinţă. Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru vină, Îşi va vedea urmaşii şi va trăi multe zile, iar voia Domnului va propăşi prin El.
11 «La sfârşitul suferinţelor Lui va vedea lumina şi va fi mulţumit; prin cunoştinţa Sa Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe mulţi şi le va purta nelegiuirile.
12 De aceea Îi voi da o parte la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cel puternic, căci S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost numărat alături de cei nelegiuiţi. Totuşi El a purtat păcatul celor mulţi şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.»