2 Ioan
1
Bătrânul, către aleasa doamnă şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –,
datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac:
harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi, în adevăr şi în dragoste!
M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl.
Acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alţii!
Iar dragostea este aceasta: să umblăm potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca; aşa cum aţi auzit de la început, să umblaţi în ea!
Căci în lume au ieşit mulţi înşelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înşelătorul şi anticristul.
Vegheaţi asupra voastră ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care am lucrat, ci să primiţi răsplată deplină.
Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul.
10 Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“
11 Căci cel ce-i spune „Bun venit!“ se face părtaş la lucrările lui rele.
12 Am multe să vă scriu, dar n-aş vrea să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13 Copiii surorii tale alese te salută.