1 Iov a răspuns:
2 „Şi azi plângerea mea este amară! În ciuda geamătului meu, mâna Lui mă apasă greu.
3 O! de-aş şti unde să-L găsesc, de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
4 Mi-aş aduce cauza înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.
5 Aş afla ce mi-ar răspunde şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune oare cu marea Sa putere? Nu! El va asculta când Îi vorbesc.
7 Un om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dacă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo, dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.
9 Când El lucrează în nord, nu-L zăresc, când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 Dar El ştie calea pe care o urmez; când mă va încerca voi ieşi ca aurul.
11 Piciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi, m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale. Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.
13 Dar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi? El face ce-I doreşte sufletul.
14 El va împlini ce a hotărât pentru mine şi va mai face multe altele.
15 De aceea mă înspăimânt înaintea Lui; sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.
16 Dumnezeu mi-a înfricoşat inima, Cel Atotputernic m-a înspăimântat.
17 Totuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric, de întunericul gros care-mi acoperă faţa.