1 Cu siguranţă, argintul are o mină din care este scos, iar aurul are un loc unde este curăţit.
2 Fierul este luat din pământ şi arama este scoasă din minereu.
3 Omul pune capăt întunericului şi caută până în locurile cele mai adânci după minereurile ascunse în cel mai negru întuneric.
4 El sapă un puţ departe de locuinţa oamenilor, în locuri necălcate de piciorul omului; el stă atârnat şi se clatină, departe de oameni.
5 Pământul din care vine hrana este răscolit pe dedesubt ca de foc.
6 Safirul iese din pietrele lui şi colbul lui are pulbere de aur.
7 Nici o pasăre de pradă nu ştie acea cărare ascunsă, nici ochiul şoimului n-a văzut-o.
8 Nici fiarele cele mai mândre n-au călcat pe ea, leul n-a trecut niciodată pe acolo.
9 Omul pune mâna pe stânca de cremene şi răstoarnă munţii din rădăcini.
10 El sapă şanţuri în stâncă şi ochii lui îi văd toate bogăţiile.
11 El caută izvoarele râurilor şi aduce la lumină lucruri ascunse.
12 Dar unde poate fi găsită înţelepciunea? Unde locuieşte priceperea?
13 Omul nu-i cunoaşte locuinţa; ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii.
14 Adâncul zice: «Nu este în mine!», iar marea zice: «Nu este la mine!»
15 Ea nu se dă în schimbul aurului ales, nici preţul ei nu poate fi cântărit în argint.
16 Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir şi nici cu onix preţios sau cu safir.
17 Nici aurul, nici diamantul nu se pot compara cu ea, nici nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur.
18 Coralul şi cristalul nu merită a fi amintite; preţul înţelepciunii este dincolo de al mărgăritarelor.
19 Topazul de Cuş nu se poate compara cu ea, ea nu poate fi cumpărată cu aur curat.
20 De unde vine atunci înţelepciunea? Unde locuieşte priceperea?
21 Ea este ascunsă de ochii tuturor celor vii, ascunsă chiar şi de păsările cerului.
22 Locul Nimicirii şi Moartea zic: «Am auzit doar vorbindu-se despre ea.»
23 Dumnezeu cunoaşte calea spre ea şi doar El ştie unde locuieşte,
24 pentru că El se uită până la marginile pământului, vede tot ce se întâmplă sub ceruri.
25 Când i-a dat vântului puterea şi a hotărât mărimea apelor,
26 când a dat o lege pentru ploaie şi o cărare pentru trăsnet,
27 atunci s-a uitat la înţelepciune şi a lăudat-o; a aşezat-o şi a încercat-o.
28 Apoi i-a zis omului: «Frica de Domnul – acesta este înţelepciune şi depărtarea de rău este pricepere.»“