1 După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.
2 Iov a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 Negura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!
6 Întunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!
7 Da, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!
9 Stelele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,
10 pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.
11 De ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit
14 cu împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,
15 cu prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.
18 Acolo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.
19 Şi cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.
20 De ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Gemetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“