1 Apoi Domnul mi-a zis: – Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, Eu tot n-aş fi binevoitor cu cei din poporul acesta. Izgoneşte-i dinaintea Mea! Să plece!
2 Dacă te vor întreba unde să se ducă, să le răspunzi că aşa vorbeşte Domnul: „Cei destinaţi morţii – la moarte; cei destinaţi sabiei – la sabie; cei destinaţi foametei – la foamete; şi cei destinaţi robiei – în robie.“
3 Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă; câinii, ca să-i sfâşie; păsările cerului şi fiarele pământului – ca să-i mănânce şi să-i distrugă.
4 Îi voi face să fie dezgustători pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le-a săvârşit în Ierusalim.
5 „Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime? Cine va plânge pentru tine? Cine va veni să te întrebe de sănătate?
6 M-ai respins, zice Domnul, continui să-Mi întorci spatele. De aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te distrug. M-am săturat să mai am milă de tine.“
7 Îi voi vântura cu furca la porţile ţării; îi voi lipsi de copii şi îi voi distruge pe cei din poporul Meu, căci nu şi-au schimbat căile.
8 Văduvele lor vor fi mai numeroase decât nisipul mării. Ziua în amiaza mare voi aduce nimicitorul peste mama celui tânăr; voi face să cadă deodată peste ea chinul şi groaza.
9 Cea care născuse şapte fii va fi slăbită, îşi va da duhul. Soarele ei va apune când este încă ziuă; va fi ruşinată şi umilită. Pe cei rămaşi în viaţă îi voi da pradă sabiei, înaintea duşmanilor lor, zice Domnul.
10 – Vai de mine, mamă, pentru că m-ai născut! Pe mine, om de ceartă şi de neînţelegere pentru toată ţara. Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut şi totuşi toţi mă blestemă!
11 Domnul a zis: – Cu siguranţă te voi elibera, ca să fii fericit. Cu siguranţă îi voi face pe duşmanii tăi să te implore în vremurile de nenorocire şi de necaz.
12 Poate cineva să frângă fierul – fierul din nord – sau bronzul?
13 Averile şi comorile tale le voi da ca pradă, fără preţ, din cauza tuturor păcatelor tale săvârşite pe întreg ţinutul tău.
14 Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi, într-o ţară pe care nu o cunoşti, căci focul mâniei Mele s-a aprins şi arde peste voi.
15 – Tu ştii totul, Doamne! Adu-Ţi aminte de mine şi ai grijă de mine! Răzbună-mă împotriva celor ce mă persecută! Tu eşti îndelung răbdător – nu mă alunga! Tu ştii cât dispreţ sufăr pentru Tine!
16 Când am găsit cuvintele Tale, le-am mâncat. Cuvintele Tale au fost bucuria şi desfătarea inimii mele, căci Numele Tău este chemat peste mine, Doamne, Dumnezeul Oştirilor!
17 N-am şezut niciodată în compania petrecăreţilor, ca să mă înveselesc cu ei. Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine şi mă umpluseşi de indignare.
18 De ce durerea mea este fără sfârşit? De ce rana mea este incurabilă şi refuză să se vindece? Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă care seacă?
19 – Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou să stai înaintea Mea. Dacă vei rosti cuvinte de valoare, şi nu cuvinte de nimic, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, şi nu tu să te întorci la ei!
20 Te voi face un zid pentru cei din poporul acesta, un zid tare din bronz. Ei vor lupta împotriva ta, însă nu te vor învinge, căci Eu sunt cu tine ca să te eliberez şi să te izbăvesc, zice Domnul.
21 Te voi izbăvi din mâinile celor răi şi te voi răscumpăra din palmele celor ce inspiră teamă.“