1 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant; este gravat pe tăbliţa inimii lor şi pe coarnele altarelor lor.
2 Chiar şi copiii lor îşi amintesc de altarele lor şi de aşerele, de lângă copacii verzi şi de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din ţară, bogăţia ta, toate comorile tale le voi da ca pradă, împreună cu înălţimile tale, din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
4 Din vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem. Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi într-o ţară pe care nu o cunoşti, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde pentru totdeauna.“
5 „Aşa vorbeşte Domnul: «Blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor tăria lui şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
6 El este ca un tufiş în deşert, care nu vede venind fericirea. El locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul şi a cărui încredere este în Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape, care îşi întinde rădăcinile spre râu. Lui nu-i este frică de căldură şi frunzişul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează şi nu încetează să aducă rod.»“
9 „Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile şi este fără vindecare. Cine poate să o cunoască?“
10 „Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc adâncul fiinţei, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.“
11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat, aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept. Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui, iar la urmă nu va fi decât un nebun.
12 Tron glorios, înălţat de la început, aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine! Cei care se abat de la Tine vor fi scrişi pe pământ, căci Îl părăsesc pe Domnul, Izvorul apelor vii!“
14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat! Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic: «Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii. Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi, nu eu! Ei să se înspăimânte! Pe mine însă păzeşte-mă de groază! Adu peste ei ziua cea rea! Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“
19 „Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului
20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi!
21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului.
22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri.
23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare.
24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei,
25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.
26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă, din ţinutul muntos şi din Neghev, cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire.
27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“