1 „Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi stârni un duh nimicitor împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor din Leb-Kamai.
2 Voi trimite împotriva Babilonului nişte străini care îl vor vântura şi-i vor goli ţara. Ei o vor ataca din toate părţile în ziua nenorocirii.
3 Să se întindă arcul împotriva celui ce-şi întinde arcul şi împotriva celui ce se mândreşte cu armura lui! Nu-i cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi-i cu desăvârşire toată oştirea!
4 Vor cădea ucişi în ţara caldeenilor, străpunşi pe străzile ei.
5 Căci Israel şi Iuda nu sunt părăsite de Dumnezeul lor, de Domnul Oştirilor, deşi ţara lor este plină de vină înaintea Sfântului lui Israel.
6 Fugiţi din Babilon! Scăpaţi-vă viaţa, ca nu cumva să fiţi nimiciţi din cauza păcatelor lui, căci vremea răzbunării Domnului a sosit şi El îl va răsplăti după meritele lui!
7 Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului, care îmbăta întregul pământ. Neamurile au băut din vinul ei şi de aceea au înnebunit.
8 Cetatea Babilonului va cădea dintr-odată şi va fi zdrobită! Plângeţi pentru ea! Aduceţi balsam pentru rana ei; poate va putea fi vindecată!»“
9 „Am vrut să vindecăm Babilonul, dar nu poate fi vindecat! Să-l părăsim şi să mergem fiecare în ţara lui, căci judecata lui ajunge până la ceruri şi se înalţă până la nori.
10 Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre. Să mergem şi să vestim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!“
11 „Ascuţiţi-vă săgeţile şi umpleţi-vă tolbele! Domnul a stârnit duhul regilor Mediei, pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul. Aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.
12 Ridicaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi paza, puneţi păzitori, pregătiţi o ambuscadă! Domnul Îşi va duce la îndeplinire hotărârea pe care a rostit-o împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ţie, care locuieşti lângă ape multe şi ai mari bogăţii, ţi-a venit sfârşitul, iar firul vieţii tale a ajuns la capăt!
14 Domnul Oştirilor a jurat pe Sine Însuşi: «Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste, şi ei vor înălţa strigăte de biruinţă asupra ta.»“
15 „El a făcut pământul prin puterea Lui, a pus temeliile lumii prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
16 La glasul Lui urlă apele din ceruri. El ridică norii de la marginile pământului. El trimite fulgerele şi ploaia şi scoate vântul din cămările Lui.
17 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoaştere, toţi aurarii sunt ruşinaţi de idolii lor, căci sunt doar o minciună şi nu au nici o suflare în ei.
18 Sunt o deşertăciune, o lucrare de batjocură. La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia, căci El este Cel Ce a întocmit totul, chiar şi seminţia moştenirii Lui – Domnul Oştirilor este Numele Lui.“
20 „Tu eşti buzduganul Meu, arma Mea de luptă! Cu tine zdrobesc neamuri şi distrug împărăţii!
21 Cu tine zdrobesc calul şi călăreţul! Cu tine zdrobesc carul şi conducătorul lui!
22 Cu tine zdrobesc pe bărbat şi pe femeie, pe bătrân şi pe copil, pe tânăr şi pe fecioară!
23 Cu tine zdrobesc pe păstor şi turma lui, pe plugar şi boii lui, pe guvernatori şi pe conducători!
24 Înaintea ochilor voştri voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion, zice Domnul.“
25 „Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor, care distrugeai întregul pământ, zice Domnul. Îmi voi întinde mâna împotriva ta, te voi rostogoli de pe stânci şi te voi preface într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului, nici pietre pentru temelie, căci vei fi un pustiu veşnic, zice Domnul!“
27 „Ridicaţi un steag în ţară! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui! Chemaţi împotriva lui regatele Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Numiţi un comandant împotriva lui! Trimiteţi împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28 Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui – pe regii Mediei, pe guvernatorii lor, pe toţi conducătorii lor şi toate ţările aflate sub stăpânirea lor!
29 Pământul se cutremură şi se zvârcoleşte, căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc – El va preface ţara Babilonului într-un pustiu şi nimeni nu va mai locui acolo.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta; ei rămân în fortăreţele lor. Puterea le este sleită şi au ajuns ca nişte femei. Locuinţele lor sunt arse şi zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31 Sol după sol, mesager după mesager aleargă să-l anunţe pe împăratul Babilonului că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32 că trecătorile râului sunt capturate, că mlaştinile cu trestii sunt arse şi că ostaşii sunt îngroziţi.“
33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Fiica Babilonului este ca o arie de treierat în perioada când a fost netezită: încă puţin şi vine vremea secerişului.»“
34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a devorat: m-a zdrobit, m-a făcut un vas gol. M-a înghiţit ca un şarpe, şi-a umplut pântecele cu bunătăţile mele şi apoi m-a vărsat.
35 Fie ca violenţa folosită împotriva mea şi a rudelor mele să se întoarcă împotriva Babilonului, zice locuitoarea Sionului. Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii, zice Ierusalimul.“
36 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, îţi voi apăra cauza şi te voi răzbuna; voi seca marea Babilonului şi-i voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, o pricină de groază şi de batjocură, un loc în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toţi vor rage ca nişte lei, vor mârâi ca nişte pui de lei.
39 Dar când vor fi în călduri, le voi pregăti un ospăţ şi-i voi îmbăta, ca să salte de veselie şi să adoarmă apoi somnul cel de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
40 Îi voi doborî ca pe nişte miei la măcelărie, ca pe nişte berbeci şi ţapi.
41 Cum a fost cucerit Şeşakul, cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază printre neamuri!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon; a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43 Cetăţile lui au devenit pustii, un pământ fără apă şi deşertic, o ţară în care nu mai locuieşte nimeni şi pe unde nu mai trece nici un om.
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon şi îi voi smulge din gură ceea ce a înghiţit. Neamurile nu vor mai curge spre el, şi zidul Babilonului se va prăbuşi.
45 Ieşi din mijlocul lui, popor al Meu! Fiecare să fugă şi să-şi scape viaţa de mânia aprigă a Domnului!
46 Să nu vă slăbească inima şi să nu vă fie frică când zvonurile se aud în ţară, căci anul acesta vine un zvon şi anul următor un alt zvon: ‘Va fi violenţă în ţară, un domnitor se va ridica împotriva altui domnitor!’
47 Cu siguranţă, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului. Toată ţara va fi acoperită de ruşine şi toţi cei răniţi vor cădea în mijlocul ei.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci din nord, îl vor ataca nimicitorii, zice Domnul.
49 Babilonul trebuie să cadă din cauza celor ucişi ai lui Israel, tot aşa cum şi cei ucişi de pe întreg pământul au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care aţi scăpat de sabie, plecaţi şi nu întârziaţi! Amintiţi-vă de Domnul într-o ţară îndepărtată şi să-şi găsească loc Ierusalimul în inima voastră!»“
51 „Suntem ruşinaţi, căci am auzit batjocura şi ne-am acoperit feţele din cauza ruşinii, pentru că nişte străini au intrat în locurile sfinte ale Casei Domnului.“
52 „Dar iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, şi toată ţara va fi plină de gemetele răniţilor ei.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la cer şi chiar dacă şi-ar fortifica înălţimile, tot voi trimite nimicitorii împotriva lui, zice Domnul.“
54 „Un strigăt răsună din Babilon. Zgomotul unui mare prăpăd se aude din ţara caldeenilor,
55 căci Domnul va distruge Babilonul şi va face să înceteze în el zarva cea mare. Valuri de nimicitori vor urla ca nişte ape mari şi zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului; vitejii lui vor fi capturaţi şi arcurile lor vor fi sfărâmate. Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplăteşte! El, cu siguranţă, va da fiecăruia plata cuvenită!
57 Eu îi voi îmbăta pe conducătorii şi pe înţelepţii lui, pe guvernatori, pe ofiţeri şi pe viteji; ei vor adormi pe vecie şi nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.“
58 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate, iar porţile lui cele înalte vor fi arse în foc. Popoarele se trudesc degeaba şi neamurile muncesc doar pentru foc!»“
59 Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă).
60 Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon.
61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare.
62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!»
63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului.
64 Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“ Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.