1 O! de mi-ar fi capul un izvor de ape şi ochii o fântână de lacrimi! Aş plânge zi şi noapte zdrobirea fiicei poporului meu.
2 O, dacă aş avea în pustie un han de călători, l-aş părăsi pe poporul meu şi aş pleca de la el, căci toţi comit adulter şi sunt o adunătură de necredincioşi.“
3 „Au limba întinsă ca un arc ca să arunce minciuna şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate şi nu Mă cunosc, zice Domnul.
4 Fiecare să se păzească de prietenul lui; să nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri, căci orice frate este un înşelător şi orice prieten umblă cu bârfe.
5 Fiecare îşi înşală prietenul şi nimeni nu spune adevărul. Îşi deprind limba la vorbe mincinoase şi se obosesc să facă rău.
6 Locuinţa ta este în mijlocul înşelătoriei. De înşelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.“
7 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Îi voi topi şi îi voi încerca, căci ce altceva aş putea face cu fiica poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare; ea rosteşte înşelăciunea. Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace, dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul? Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea neam?»“
10 „Voi înălţa o plângere şi un bocet pentru munţi, precum şi un cântec de jale pentru păşunile pustiite, căci sunt arse şi nimeni nu le cutreieră; nu se mai aude în ele behăitul turmelor. Păsările cerului şi-au luat zborul şi animalele câmpului au fugit.“
11 „Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre, într-o vizuină de şacali. Voi preface cetăţile lui Iuda într-o pustie lipsită de locuitori.“
12 „Cine este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Cui i-a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă ţara, de ce este arsă ca o pustie şi nimeni nu o mai cutreieră?
13 Iată însă ce spune Domnul: «Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu şi nu au respectat Legea Mea,
14 ci au umblat după încăpăţânarea inimii lor şi după baali, aşa cum i-au învăţat strămoşii lor.»“
15 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, îi voi face pe cei din poporul acesta să se hrănească cu pelin şi le voi da să bea ape otrăvite.
16 Îi voi împrăştia printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi îi voi urmări cu sabia până îi voi distruge.»“
17 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Luaţi aminte acum! Chemaţi bocitoarele să vină! Trimiteţi după femeile înţelepte să vină!
18 Să se grăbească şi să înalţe o cântare de jale pentru noi, până când ni se vor umple ochii de lacrimi şi pleoapele – de şiroaie de apă.
19 Strigătul de jale se aude în Sion: ‘Cât suntem de nenorociţi şi ce mare este ruşinea noastră! Trebuie să părăsim ţara, căci locuinţele noastre sunt surpate.’»“
20 „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului! Deschideţi-vă urechile la cuvântul gurii Lui! Învăţaţi-le pe fiicele voastre cântece de jale şi învăţaţi-vă bocete unele pe altele,
21 căci moartea s-a urcat prin ferestrele noastre şi a intrat în palatele noastre. A nimicit copiii de pe străzi şi tinerii din pieţe.“
22 „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Hoiturile oamenilor vor zăcea întinse precum gunoiul pe câmpii, precum snopul căzut înapoia secerătorului şi pe care nu-l adună nimeni.’»“
23 „Aşa vorbeşte Domnul: «Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, iar cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui,
24 ci, cel ce se laudă să se laude că Mă înţelege, că Mă cunoaşte şi că ştie că Eu sunt Domnul Care arăt îndurare şi Care înfăptuiesc judecată şi dreptate pe pământ, fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul.»“
25 „Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toţi cei care sunt circumcişi doar în trup:
26 pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab şi pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, care locuiesc în pustie; căci toate neamurile sunt necircumcise şi toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“