1 Israeliţii însă au fost necredincioşi cu privire la ceea ce trebuia nimicit. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia nimicit şi, prin urmare, Domnul s-a aprins de mânie împotriva israeliţilor.
2 Iosua a trimis câţiva bărbaţi din Ierihon la Ai, care era lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, zicându-le: – Duceţi-vă să cercetaţi regiunea! Bărbaţii s-au dus şi au cercetat cetatea Ai.
3 Când s-au întors la Iosua, i-au spus: – Nu e nevoie să înainteze toată oştirea pentru a ataca cetatea Ai, ci doar două sau trei mii de oameni. Nu mai obosi toată oştirea, fiindcă acolo sunt puţini oameni.
4 Aproape trei mii de bărbaţi din popor au înaintat, dar nu au rezistat înaintea bărbaţilor din Ai.
5 Aceştia le-au doborât treizeci şi şase de oameni şi i-au urmărit din faţa porţii până la carierele de piatră, doborându-i în vale. Inima poporului s-a înmuiat şi s-a făcut ca apa.
6 Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului, unde a stat astfel până seara, împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel, având cu toţii capetele presărate cu pământ.
7 Iosua a zis: – Ah, Stăpâne Doamne, de ce ai făcut pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să fim distruşi? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului?
8 Dar acum, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel s-a retras din faţa duşmanilor săi?
9 Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?
10 Domnul i-a răspuns: – Ridică-te! De ce stai astfel, cu faţa la pământ?
11 Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Şi-au însuşit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au minţit şi le-au pus alături de bunurile lor.
12 De aceea israeliţii nu pot rezista în faţa duşmanilor lor, fiindcă au fost daţi spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeţi din mijlocul vostru ceea ce trebuie nimicit.
13 Du-te şi sfinţeşte poporul. Să le spui astfel: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine, fiindcă Domnul, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veţi putea ţine piept duşmanilor voştri, până când nu veţi îndepărta ceea ce trebuia nimicit din mijlocul vostru.
14 Să vă înfăţişaţi mâine dimineaţă în ordinea seminţiilor voastre. Seminţia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea clanurilor; clanul arătat prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea familiilor; familia arătată prin sorţi de Domnul să se înfăţişeze în ordinea bărbaţilor.
15 Acela care va fi arătat prin sorţi că a luat ceea ce trebuia nimicit, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce îi aparţine, pentru că a încălcat legământul Domnului şi a săvârşit o mişelie în Israel.“
16 Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a convocat seminţiile lui Israel şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda.
17 A apropiat clanurile lui Iuda şi a fost arătat prin sorţi clanul lui Zerah. A apropiat clanul lui Zerah în ordinea familiilor şi a fost arătat prin sorţi Zimri.
18 A apropiat familia acestuia în ordinea bărbaţilor din familie şi a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zimri, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. Iosua i-a zis lui Acan:
19 – Fiule, dă slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel şi laudă-L! Mărturiseşte-mi ce ai făcut şi nu-mi ascunde nimic!
20 Acan i-a răspuns lui Iosua: – Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi iată ce am făcut:
21 am văzut în prada de război o manta frumoasă din Şinar, două sute de şecheli de argint şi un obiect de aur în greutate de cincizeci de şecheli. Le-am poftit şi le-am luat. Acum sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele.
22 Iosua a trimis nişte soli care au alergat spre cort. Şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele.
23 Le-au luat de acolo şi le-au adus la Iosua şi la adunarea israeliţilor, înfăţişându-le înaintea Domnului.
24 Atunci Iosua şi toţi cei din Israel l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii şi pe fiicele lui, vitele, măgarii şi oile lui, cortul şi tot ce-i aparţinea lui şi i-au dus în valea Acor.
25 „De ce ne-ai tulburat astfel?“ l-a întrebat Iosua. „Ei bine, şi pe tine te va tulbura Domnul astăzi!“ a continuat Iosua. Şi toţi cei din Israel l-au omorât cu pietre. Apoi i-au ars în foc şi i-au acoperit cu pietre,
26 ridicând peste ei un morman mare de pietre, care poate fi văzut şi astăzi. Atunci Domnul S-a întors din mânia Lui aprigă. Valea aceea a purtat numele Acor până în ziua aceasta.