1 Toţi cei din adunarea lor s-au ridicat şi L-au dus pe Isus la Pilat.
2 Ei au început să-L acuze zicând: „Pe Acesta L-am găsit pervertindu-ne neamul, interzicând a se da tribut Cezarului şi zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“
3 Pilat L-a întrebat: – Eşti Tu Împăratul iudeilor? Isus i-a răspuns: – Este aşa cum spui.
4 Pilat le-a zis conducătorilor preoţilor şi mulţimilor: – Eu nu găsesc nimic vinovat în Omul Acesta!
5 Dar ei au insistat şi au zis: – Întărâtă poporul, dând învăţătură prin toată Iudeea, din Galileea, de unde a început, şi până aici!
6 Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean
7 şi, aflând că este sub autoritatea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
8 Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de multă vreme dorea să-L vadă, din pricina a ceea ce auzise despre El, şi spera să-L vadă înfăptuind vreun semn.
9 I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10 Conducătorii preoţilor şi cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemenţă.
11 Irod împreună cu soldaţii lui L-au tratat cu dispreţ şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-au trimis înapoi la Pilat.
12 În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în duşmănie unul faţă de celălalt.
13 Pilat i-a chemat laolaltă pe conducătorii preoţilor, pe conducători şi pe popor
14 şi le-a zis: – Mi L-aţi adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Şi iată că eu L-am cercetat înaintea voastră, dar n-am găsit în Omul Acesta nici un lucru de care să fie vinovat, aşa cum L-aţi acuzat voi.
15 Şi nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic vrednic de moarte.
16 Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!
17 (El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.)
18 Însă ei au strigat cu toţii: – La o parte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Baraba!
19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru crimă.
20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus,
21 însă ei strigau: – Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!
22 El le-a zis a treia oară: – Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El nici un lucru vrednic de moarte! Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!
23 Dar ei au continuat să strige tot mai tare şi să-i ceară să fie răstignit. Şi strigătele lor (şi ale conducătorilor preoţilor) au biruit.
24 Pilat a decis să li se îndeplinească cererea.
25 L-a eliberat, aşa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-i facă după cum doresc.
26 În timp ce-L duceau de-acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus.
27 Pe Isus Îl urma o mare mulţime de oameni, printre care şi nişte femei care se băteau în piept şi-L jeleau.
28 Dar Isus S-a întors către ele şi le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!
29 Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat!»
30 Atunci vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!» şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»
31 Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“
32 Au fost aduşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi împreună cu El.
33 Când au ajuns în locul numit „Craniul“, i-au răstignit acolo pe Isus şi pe răufăcători, unul la dreapta şi unul la stânga.
34 (Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“) Au tras la sorţi ca să-şi împartă hainele Lui între ei.
35 Poporul stătea acolo şi se uita. Conducătorii îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a salvat; să Se salveze şi pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“
36 Soldaţii, de asemenea, îşi băteau joc de El; ei veneau, Îi ofereau vin acru
37 şi ziceau: „Dacă Tu eşti Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuţi!“
38 Deasupra Lui era o inscripţie (cu litere greceşti, latineşti şi aramaice): „Acesta este Împăratul iudeilor.“
39 Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniţi Îl insulta zicând: „Nu eşti Tu Cristosul? Salvează-Te pe Tine şi salvează-ne şi pe noi!“
40 Celălalt însă l-a mustrat zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă?
41 Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am săvârşit, dar Acesta n-a săvârşit nimic rău!“
42 Apoi a zis: – Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta!
43 Isus i-a răspuns: – Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!
44 Era deja cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până pe la ceasul al nouălea.
45 Soarele s-a întunecat, iar draperia Templului a fost despicată la mijloc.
46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!“ Şi spunând aceasta, Şi-a dat suflarea.
47 Când centurionul a văzut ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era un Om drept!“
48 Toate mulţimile care se adunaseră în faţa acestei privelişti, văzând ce se întâmplă, s-au întors bătându-şi piepturile.
49 Toţi cunoscuţii Lui, inclusiv femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau la distanţă şi se uitau la aceste lucruri.
50 Şi iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun şi drept,
51 care nu fusese de acord cu planul şi acţiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
52 Acesta a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus.
53 După ce I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni.
54 Era Ziua Pregătirii şi începea Sabatul.
55 Femeile, cele care veniseră împreună cu El din Galileea, s-au luat după Iosif şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui Isus.
56 Ele s-au întors şi au pregătit miresme şi uleiuri aromate. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.