1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat,
2 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un măgăruş pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!
3 Dacă vă va zice cineva: «De ce faceţi aceasta?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el. Şi imediat îl va trimite înapoi aici.»“
4 Ei s-au dus, au găsit măgăruşul legat lângă uşă, afară în stradă, şi l-au dezlegat.
5 Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“
6 Ei le-au zis aşa cum le spusese Isus şi aceştia i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el, iar Isus S-a aşezat deasupra lui.
8 Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri.
9 Cei care mergeau înainte şi cei care-L urmau strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în locurile preaînalte!“
11 A intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.
12 În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame.
13 A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor.
14 Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.
15 Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei
16 şi nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă prin Templu.
17 El îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“
18 Conducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui.
19 Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui ieşeau afară din cetate.
20 Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.
21 Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis: – Rabbi, iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!
22 Isus a răspuns: – Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Adevărat vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai!
24 De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da.
25 Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile.
26 (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.)
27 Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii
28 şi L-au întrebat: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?
29 Isus le-a răspuns: – Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri.
30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!
31 Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?».
32 Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33 Aşa că I-au răspuns lui Isus: – Nu ştim! Atunci şi Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.