1 Isus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:
2 „Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.
3 El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină.
4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»
5 Dar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui.
6 Ceilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât.
7 Împăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.
9 Mergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!»
10 Sclavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.
11 Când împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă
12 şi l-a întrebat: – Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Acesta a amuţit.
13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: – Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor.
17 Aşadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?
18 Isus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor?
19 Arătaţi-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.
20 Isus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
21 – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Ei au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat.
23 În aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.
25 Erau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său.
26 Aşa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea.
27 Femeia a murit ultima dintre toţi.
28 La înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!
29 Isus le-a răspuns: – Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!
30 Căci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer.
31 Iar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:
32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.
34 Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35 Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:
36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a răspuns: – „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“.
38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“.
40 Toată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci.
41 În timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:
42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I-au răspuns: – Al lui David.
43 Isus le-a zis: – Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până-Ţi voi pune duşmanii sub picioare!»“?
45 Deci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.