1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2 pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura, pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
3 pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa, dreptatea, judecata şi nepărtinirea
4 pentru a da agerime celui neştiutor, iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
5 pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea, iar cel cu discernământ să primească îndrumare
6 pentru a înţelege un proverb sau o pildă, pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.
7 Frica de Domnul este începutul cunoaşterii, dar nebunii dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.
8 Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu părăsi îndrumarea mamei tale.
9 Căci ele vor fi o cunună graţioasă pe capul tău şi un colier în jurul gâtului tău.
10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească nu te lăsa înduplecat de ei.
11 Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi! Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge, să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13 Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi şi vom avea o pungă împreună!“
15 Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei, abate-ţi piciorul de pe căile lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge.
17 Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa în văzul tuturor păsărilor!
18 Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor, îşi întind curse înseşi sufletelor lor.
19 Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit; el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.
20 Înţelepciunea strigă pe străzi, îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare, la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:
22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea, aş revărsa duhul meu peste voi şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem, iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul, îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt, când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.
28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde, mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă, va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“