1 De ce se întărâtă neamurile şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
2 Regii pământului iau poziţie şi conducătorii se strâng laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4 Cel Ce tronează în ceruri râde; Stăpânul îşi bate joc de ei.
5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
6 „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul Meu peste Sion, muntele Meu cel sfânt.“
7 Voi vesti hotărârea Domnului: El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune! Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
11 Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând!
12 Daţi sărutare Fiului, ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!