1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă. Eu zic: „Îmi dedic versurile regelui!“ Limba mea este pana iscusită a unui scriitor!
2 Eşti cel mai frumos dintre fiii oamenilor! Harul este revărsat pe buzele tale; de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
3 Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule, splendoarea şi măreţia ta!
4 În măreţia ta, călăreşte biruitor pentru cauza adevărului, a smereniei şi a dreptăţii! Dreapta ta să înfăptuiască isprăvi de temut!
5 Săgeţile tale ascuţite să străpungă inima duşmanilor regelui şi popoarele să cadă sub picioarele tale!
6 Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci, iar sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
7 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.
8 Toate veşmintele tale sunt înmiresmate cu smirnă, aloe şi casia. În palate de fildeş, instrumentele cu corzi te înveselesc.
9 Fiice de regi îţi sunt ţiitoare, regina îţi stă la dreapta, înveşmântată toată numai în aur de Ofir.
10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea! Uită-ţi poporul şi casa părintească!
11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta. Pentru că îţi este domn, supune-te lui!
12 Fiica Tirului va veni cu daruri; oameni bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa.
13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului; veşmântul ei este ţesut cu fir de aur.
14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui; este însoţită de fecioare, care sunt aduse înaintea ta.
15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie, iar ele intră în palatul regelui.
16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara.
17 Îţi voi aminti numele din neam în neam; de aceea te vor lăuda popoarele în veci de veci.