1 Dumnezeule, scapă-mă, căci mi-au ajuns apele până la gât!
2 Mă afund în mâl, nu mai găsesc loc tare; intru în adâncurile apei şi mă înghit şuvoaiele.
3 Am obosit strigând, mi s-a uscat gâtul; mi se topesc ochii tânjind după Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulţi decât perii capului meu, mulţi sunt cei ce vor să mă piardă, duşmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat.
5 Dumnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa, păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.
6 Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea, Stăpâne, Doamne al Oştirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea, Dumnezeule al lui Israel!
7 Din pricina Ta port eu ocara, şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.
8 Sunt considerat un străin de către fraţii mei, un venetic de către fiii mamei mele,
9 căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!
10 Când plâng şi postesc, ei mă batjocoresc.
11 Când îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină.
12 Cei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.
13 Totuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne, pentru vremea bunăvoinţei Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
14 Izbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!
15 Şuvoaiele apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună! După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!
17 Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!
19 Tu cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea şi pe toţi duşmanii mei.
20 Ocara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.
21 Ci ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.
22 Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor, iar bunăstarea – într-un laţ!
23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele !
24 Varsă-Ţi furia peste ei şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!
25 Fie-le locuinţa pustiită şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Şi aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28 Şterge-i din Cartea celor vii şi nu-i scrie alături de cei drepţi!
29 Eu însă sunt necăjit şi îndurerat; fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!
30 Atunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu şi-L voi mări prin mulţumiri!
31 Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un viţel cu coarne şi copite.
32 Cei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura. Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu,
33 căci Domnul ascultă pe cei sărmani şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui!
34 Să-L laude cerul şi pământul, mările şi tot ce mişună prin ele,
35 căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va construi cetăţile lui Iuda! Ei vor locui acolo şi le vor moşteni;
36 urmaşii robilor Săi le vor moşteni şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.