1 Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul în ruine!
2 Au dat leşurile slujitorilor Tăi drept hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului şi nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
4 Am fost de batjocura vecinilor noştri, de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară.
5 Până când vei mai fi mânios, Doamne? Pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6 Revarsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care nu cheamă Numele Tău,
7 căci l-au mâncat pe Iacov şi i-au nimicit locuinţa.
8 Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi! Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociţi.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău!
10 De ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?“ Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră, răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!
11 Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria braţului Tău, scapă-i pe cei condamnaţi la moarte!
12 Vecinilor noştri răsplăteşte-le înşeptit batjocura cu care Te-au batjocorit, Stăpâne!
13 Atunci noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda mereu, vom vesti laudele Tale din generaţie în generaţie!