1 Cât de plăcute sunt Lăcaşurile Tale, Doamne al Oştirilor!
2 Sufletul meu tânjeşte şi suspină după curţile Domnului. Inima şi trupul meu strigă de bucurie către Dumnezeul cel Viu.
3 Chiar şi pasărea îşi găseşte o casă, chiar şi rândunica îşi găseşte un cuib pentru ea, un loc unde să-şi pună puii, un loc la altarele Tale, Doamne al Oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei Te laudă mereu!Sela
5 Ferice de oamenii a căror tărie este în Tine şi a căror inimă se îndreaptă spre înălţimile Sionului.
6 Când străbat aceştia valea Plângerii, ei o prefac într-un loc cu izvoare, pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri.
7 Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul Oştirilor, ascultă-mi rugăciunea! Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule al lui Iacov!Sela
9 Scut al nostru, ia aminte, Dumnezeule! Priveşte cu bunăvoinţă la faţa unsului Tău!
10 Mai bine o zi în curţile Tale, decât o mie în altă parte. Mai bine stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii.
11 Căci Domnul Dumnezeu este soare şi scut; El dă îndurare şi slavă. Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.
12 Doamne al Oştirilor, ferice de omul care-şi pune încrederea în Tine!