1 Bine este să se aducă laudă Domnului, să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta şi credincioşia Ta – noaptea,
3 cu lira cea cu zece corzi, cu harfa şi în sunet de liră.
4 Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti; la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
5 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Cât de adânci sunt gândurile Tale!
6 Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru şi nebunul nu-l înţelege.
7 Cei răi înmuguresc ca iarba şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc, dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
8 Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie!
9 Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier! Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea!
10 Mie însă îmi înalţi puterea ca bivolului sălbatic; sunt uns cu uleiuri proaspete.
11 Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei, iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.
12 Cel drept înmugureşte ca palmierul şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului, înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei rodesc până la bătrâneţe, sunt plini de miez şi de verdeaţă,
15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept. Stânca mea! În El nu există nedreptate!