1 Fraţilor, dorinţa inimii mele, rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi, este ca ei să fie mântuiţi.
2 Căci pot mărturisi despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, însă fără a fi întemeiată pe cunoaştere.
3 Căci, întrucât n-au cunoscut dreptatea pe care o oferă Dumnezeu, au căutat să-şi stabilească o dreptate a lor înşişi şi nu s-au supus astfel dreptăţii pe care o oferă Dumnezeu.
4 Căci Cristos este sfârşitul Legii, pentru ca să existe o dreptate pentru oricine crede.
5 Moise scrie despre dreptatea pe care o dă Legea, astfel: „Omul care împlineşte aceste lucruri va trăi prin ele.“
6 Însă dreptatea care vine prin credinţă spune aşa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va înălţa la cer?»“ – adică pentru a-L coborî pe Cristos –
7 „sau: «Cine va coborî în Adânc?»“ – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morţi!
8 Şi atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta şi în inima ta.“ Acesta este cuvântul credinţei, cel pe care-l propovăduim.
9 Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10 Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea;
11 întrucât Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“
12 Nu este nici o deosebire între iudeu şi grec, deoarece Acelaşi Domn este Domnul tuturor şi dă cu generozitate tuturor celor ce-L cheamă,
13 fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“
14 Aşadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Şi cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără ca cineva să le predice?
15 Şi cum să predice, dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc veşti bune!“
16 Însă nu toţi au acceptat veştile bune, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut mesajul nostru?“
17 Astfel, credinţa vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.
18 Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da! Căci: „Glasul lor a străbătut întreg pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“
19 Însă eu întreb: oare n-a înţeles Israel? Mai întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un neam; vă voi mânia printr-un neam fără pricepere.“
20 Iar Isaia este atât de îndrăzneţ, încât spune: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“
21 Însă, despre Israel, spune: „Toată ziua Mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi împotrivitor.“