1 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieşit în întâmpinare tremurând şi l-a întrebat: – De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?
2 David i-a răspuns preotului Ahimelek: – Regele mi-a încredinţat o misiune, spunându-mi: „Nimeni să nu ştie nimic despre misiunea în care te-am trimis şi pe care ţi-am încredinţat-o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.
3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.
4 Dar preotul i-a zis: – Nu am la îndemână pâine obişnuită. Pot doar să-ţi dau pâine sfinţită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.
5 David i-a răspuns preotului: – Cu adevărat, femeile au fost ţinute departe de noi de când am plecat. Trupurile tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obişnuită. Cu cât mai mult astăzi vor fi sfinte trupurile lor?
6 Atunci preotul i-a dat pâine sfinţită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului şi înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.
7 În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
8 – Nu ai aici, la îndemână, o suliţă sau o sabie? l-a întrebat David pe Ahimelek. Eu nu mi-am luat cu mine sabia şi armele, pentru că porunca regelui era urgentă.
9 Preotul i-a răspuns: – Sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în valea Ela, se află aici. Este înfăşurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici. – Nu este alta ca ea! Dă-mi-o! a zis David.
10 David a fugit de Saul în acea zi şi a venit la Achiş, regele Gatului.
11 Slujitorii lui Achiş i-au zis acestuia: – Nu este acesta David, regele ţării, şi nu despre el cântau dansând şi spunând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii?“
12 David a pus la inimă aceste cuvinte şi i-a fost foarte frică de Achiş, regele Gatului.
13 Şi, sub privirea lor, el şi-a schimbat purtarea, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe uşile porţii şi lăsa să-i curgă saliva pe barbă.
14 Atunci Achiş le-a zis slujitorilor săi: – Vedeţi bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-aţi adus?
15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l-aţi adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?