1 Eu sunt un trandafir din Şaron, un crin al văilor.
2 Cum este crinul printre spini, astfel este iubita mea între fete.
3 Cum este mărul printre copacii pădurii, aşa este iubitul meu între tineri. Îmi place să stau la umbra lui şi rodul lui este dulce pentru gura mea.
4 El m-a adus în odaia de petrecere, iar steagul lui peste mine era iubirea.
5 Întăriţi-mă cu prăjituri cu stafide, învioraţi-mă cu mere, fiindcă sunt bolnavă de iubire!
6 Mâna lui stângă să fie sub capul meu şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!
7 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele şi pe căprioarele câmpului: nu stârniţi şi nu treziţi iubirea până când nu-i va face ei plăcere!
8 Auziţi glasul iubitului meu! Iată-l venind, sărind peste munţi, săltând peste dealuri!
9 Iubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb. Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre şi contemplând printre zăbrele.
10 Iubitul meu a vorbit şi mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, şi vino cu mine, frumoasa mea,
11 pentru că, iată, iarna a trecut, ploaia s-a oprit şi s-a dus!
12 Pe câmp răsar florile, a venit timpul cântării şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!
13 Smochinii dau primele roade şi florile viilor îşi răspândesc parfumul. Ridică-te şi vino, iubita mea, vino cu mine, frumoasa mea!
14 Porumbiţa mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălţimilor, arată-mi faţa ta şi lasă-mă să-ţi aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar faţa ta este încântătoare!“
15 Prindeţi-ne vulpile, micuţele vulpi care distrug viile, viile noastre care sunt în floare!
16 Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui! El îşi paşte turma printre crini.
17 Până când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, şi fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munţii stâncoşi!