1 Spune-ne, tu, cea mai frumoasă dintre femei, unde a plecat iubitul tău? Pe unde s-a întors iubitul tău, ca să-l căutam şi noi împreună cu tine?
2 Iubitul meu a coborât în grădina lui, la straturile de mirodenii, ca să-şi păstorească turma în grădini şi să culeagă crini.
3 Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu! El îşi paşte turma printre crini.
4 Eşti frumoasă, draga mea, ca Tirţa, încântătoare ca Ierusalimul, straşnică, asemenea unei oştiri cu steaguri!
5 Întoarce-ţi ochii de la mine fiindcă mă tulbură! Părul tău este ca o turmă de capre care coboară zbenguindu-se din Ghilad!
6 Dinţii tăi sunt asemenea unei turme de oi care vine de la scăldătoare; fiecare dintre ele are gemeni şi nici una din ele nu este singură!
7 Tâmplele tale sunt ca nişte jumătăţi de rodie, în spatele voalului!
8 Deşi am şaizeci de prinţese, optzeci de ţiitoare şi fecioare fără număr,
9 doar una este porumbiţa mea, desăvârşita mea, singura fiică a mamei sale, cea mai pură odraslă a celei ce a născut-o. Fecioarele o privesc şi o binecuvântează, prinţesele şi ţiitoarele o laudă.
10 Cine este aceasta care se iveşte asemenea zorilor, frumoasă precum luna, pură precum soarele, straşnică asemenea unei oştiri cu steaguri?
11 M-am coborât în grădina cu nuci pentru a admira verdeaţa proaspătă din vale, pentru a vedea dacă a înmugurit viţa şi dacă a înflorit rodiul.
12 Înainte de a-mi da seama, inima m-a purtat în carele poporului prinţului.
13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito, întoarce-te, întoarce-te, ca să te putem privi! De ce vă uitaţi la Sulamita ca la una care dansează în mijlocul a două cete?