1 O, dacă ai fi fost frate cu mine şi dacă ai fi fost alăptat de mama mea! Atunci te-aş fi găsit afară, te-aş fi sărutat şi nimeni nu m-ar fi dispreţuit!
2 Te-aş fi luat şi te-aş fi condus în casa mamei mele, care m-a învăţat. Ţi-aş fi dat să bei vin aromat, nectar din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului: nu stârniţi şi nu treziţi iubirea până când nu-i va face ei plăcere!
5 Cine este aceea care apare din pustie sprijinindu-se de iubitul ei? Te-am trezit sub măr, acolo unde mama ta te-a conceput, acolo unde a suferit durerile pentru a te naşte.
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta şi asemenea unui semn pe braţul tău! Fiindcă dragostea este puternică precum moartea, iar ardoarea ei este de neînduplecat precum Locuinţa Morţilor; flăcările ei sunt flăcări de foc, flăcări mistuitoare!
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea, râurile nu sunt în stare să o înece! Dacă un om ar dărui toate bogăţiile din casa lui pentru iubire, ar fi doar profund dispreţuit!
8 Avem o soră tânără căreia nu i-au crescut încă sânii. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi peţită?
9 Dacă este un perete, vom construi pe el turnuri de argint, iar dacă este o uşă o vom închide cu scânduri de cedru!
10 Eu sunt un zid, iar sânii mei sunt ca nişte turnuri! Şi astfel am devenit în ochii lui ca una care i-a adus împlinire!
11 Solomon avea o vie in Baal-Hamon; el a încredinţat-o unor îngrijitori şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de şecheli de argint.
12 Via mea, este a mea şi numai a mea! Cei o mie de şecheli să-ţi revină ţie, Solomoane, iar două sute celor ce-i îngrijesc rodul!
13 Tu, care locuieşti în grădini, însoţită de prieteni, dă-mi voie să-ţi aud glasul!
14 Aleargă, iubitul meu, fii asemenea unei gazele sau asemenea unui pui de cerb peste munţii înmiresmaţi!