1 Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut un sul care zbura.
2 Îngerul m-a întrebat: – Ce vezi? Eu i-am răspuns: – Văd un sul care zboară. Acesta are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi.
3 El mi-a zis: – Acesta este blestemul care porneşte pe întinderea întregii ţări, căci, aşa cum este scris pe o parte a sulului, orice hoţ va fi pedepsit, şi, aşa cum este scris pe cealaltă parte, oricine jură fals va fi pedepsit.
4 „Îl voi trimite, zice Domnul Oştirilor, să intre în casa hoţului şi în casa celui ce jură fals în Numele Meu. Va rămâne astfel în casa aceea şi o va distruge împreună cu lemnele şi cu pietrele ei.“
5 Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: – Ridică-ţi acum ochii şi priveşte la ceea ce apare!
6 – Ce este aceasta? am întrebat eu. El mi-a zis: – Ceea ce apare este o efă. Şi a adăugat: – Aceasta este fărădelegea lor în toată ţara.
7 Atunci a fost ridicat capacul de plumb şi acolo, în mijlocul efei, stătea o femeie.
8 El mi-a zis: – Aceasta este Răutatea. Apoi a împins-o înapoi în efă şi a aruncat greutatea de plumb peste gura efei.
9 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut ivindu-se două femei. Vântul le sufla în aripi, iar aripile lor erau ca aripile berzei. Ele au ridicat efa între pământ şi ceruri.
10 L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine: – Unde duc ele efa?
11 El mi-a răspuns: – Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinar. Când va fi gata efa, va fi aşezată acolo, la locul ei.