1 „Strângeţi-vă laolaltă, adunaţi-vă, neam fără ruşine,
2 până nu se împlineşte hotărârea, până nu trece timpul ca pleava, până nu vine peste tine mânia aprigă a Domnului şi până nu te ajunge ziua mâniei Domnului!
3 Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, voi, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că aşa veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului!
4 Gaza va fi părăsită, iar Aşchelonul va fi lăsat în ruină. Cei din Aşdod vor fi izgoniţi ziua-n amiaza mare, iar Ekronul va fi dezrădăcinat.
5 Vai de cei ce locuiesc pe malul mării, vai de neamul cheretiţilor! Canaanule, ţară a filistenilor, Cuvântul Domnului este împotriva ta!“ „Te voi distruge şi vei rămâne fără locuitori!“
6 „Malul mării va ajunge păşuni, izlazuri pentru păstori şi ţarcuri pentru oi.
7 Malul acesta va fi pentru rămăşiţa casei lui Iuda! Acolo vor găsi ei păşune. Seara se vor odihni în casele Aşchelonului, căci Domnul, Dumnezeul lor, le va purta de grijă şi le va aduce înapoi captivii.“
8 „Am auzit batjocurile Moabului şi insultele amoniţilor care Mi-au defăimat poporul şi s-au semeţit împotriva hotarelor lui!
9 De aceea, viu sunt Eu, zice Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că Moab va fi ca Sodoma, iar amoniţii ca Gomora, un loc plin cu mărăcini şi cu gropi de sare, un pustiu pe vecie! Rămăşiţa poporului Meu îi va prăda şi supravieţuitorii neamului Meu îi vor stăpâni.“
10 „Aceasta le va fi plata pentru mândria lor, căci au fost batjocoritori şi s-au semeţit împotriva poporului Domnului Oştirilor.
11 Domnul Se va arăta înfricoşător faţă de ei, căci El îi va nimici pe toţi zeii pământului! Înaintea Lui se vor închina, fiecare în locul ei, toate neamurile ostroavelor.“
12 „Chiar şi voi, cuşiţilor, veţi fi străpunşi de sabia Mea!“
13 „Domnul Îşi va întinde mâna împotriva celor din nord şi va nimici Asiria. El va preface Ninive într-o ruină, într-un loc uscat, ca un deşert!
14 Turmele se vor odihni în mijlocul ei, precum şi tot felul de animale sălbatice; ciuşul şi bufniţa vor înnopta între capitelurile stâlpilor ei, iar ţipătul lor se va auzi prin ferestre. Molozul va fi în pragul porţilor ei, căci lucrările din cedru vor fi despuiate.
15 Iată dar cetatea cea veselă, care trăia fără grijă şi care îşi zicea în inima ei: «Doar eu şi nimeni altcineva!» Ce ruină s-a ales de ea! A ajuns un culcuş pentru fiarele sălbatice! Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră şi o arată cu mâna.