1 Şi împreună Petru şi Ioan s-au suit în Biserică în ceasul rugăciunii al nouălea.
2 Şi un bărbat oarecare şchiop din pântecele maicii sale fiind, se purta, pre care îl punea în toate zilele înaintea uşii Bisericii ce se chema Frumoasă; ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Biserică.
3 Care văzând pre Petru şi pre Ioan vrând să intre în Biserică, cerea milostenie.
4 Iar Petru cu Ioan căutând la dânsul, au zis: Caută la noi.
5 Iar el cu osârdie căuta la dânşii, aşteptând să ia ceva de la ei.
6 Iar Petru a zis: Argint şi aur nu este la mine; iar ce am, aceea îţi dau: Întru Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul scoală şi umblă.
7 Şi apucându-l pre dânsul de mâna cea dreaptă, l-a ridicat; şi îndată i s-au întărit lui tălpile şi fluierile.
8 Şi sărind a stătut, şi umbla; şi a intrat cu dânşii în Biserică, umblând şi sărind, şi lăudând pre Dumnezeu.
9 Şi l-a văzut pre el tot norodul, umblând şi lăudând pre Dumnezeu.
10 Şi îl cunoştea pre el, că acesta era cel ce şedea pentru milostenie la uşa cea Frumoasă a Bisericii; şi s-au umplut de spaimă, şi de mirare, pentru ceea ce i s-a întâmplat lui.
11 Şi ţinându-se şchiopul cel vindecat de Petru şi de Ioan, a alergat la dânşii tot norodul în pridvorul ce se cheamă al lui Solomon, înspăimântaţi.
12 Iar Petru văzând a răspuns către norod: Bărbaţi Israiliteni, ce vă minunaţi de aceasta? Sau ce căutaţi la noi, ca cum cu a noastră putere, sau cucernicie, am fi făcut pre acesta să umble.
13 Dumnezeul lui Avraam, şi al lui Isaac, şi al lui Iacov, Dumnezeul Părinţilor noştri, a proslăvit pe Pruncul (Feciorul) său pre Iisus, pre care voi l-aţi dat, şi v-aţi lepădat de dânsul înaintea feţei lui Pilat, judecând el să-l slobozească.
14 Iar voi de cel Sfânt şi Drept v-aţi lepădat, şi aţi cerut bărbat ucigaş să vi se dăruiască vouă.
15 Iar pre Începătorul vieţii l-aţi omorât, pre care Dumnezeu l-a Înviat din morţi; căruia noi mărturii suntem.
16 Şi întru Credinţa Numelui lui, pre acesta, pre care îl vedeţi, şi îl ştiţi, l-a întărit Numele lui; şi credinţa cea printr-însul i-a dat lui toată întregimea aceasta înaintea voastră tuturor.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că prin neştiinţă aţi făcut, ca şi boierii voştri.
18 Ci Dumnezeu, cel ce mai înainte a vestit prin gura tuturor Prorocilor lui, că va pătimi Hristos, a plinit aşa.
19 Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre.
20 Ca să vie vremi de răsuflare de la faţa Domnului; şi să vă trimită pre cel mai înainte propovăduit vouă pre Iisus Hristos.
21 Pre care trebuie Cerul să-l primească, până la anii aşezării tuturor, care a grăit Dumnezeu prin gura tuturor Sfinţilor săi Proroci din veac.
22 Pentru că Moise către părinţi a zis: Că Proroc va ridica vouă Domnul Dumnezeul vostru dintre fraţii voştri, ca pre mine; pre el să-l ascultaţi întru toate câte va grăi către voi.
23 Şi va fi, tot sufletul, care nu va asculta pre Prorocul acela, se va pierde dintre norod.
24 Şi toţi Prorocii de la Samuil, şi ceilalţi câţi au grăit, mai înainte au vestit zilele acestea.
25 Voi sunteţi fii Prorocilor, şi ai legăturii (aşezământului) care a pus Dumnezeu către părinţii voştri, grăind către Avraam: Şi întru sămânţa ta se vor blagoslovi toate Neamurile pământului.
26 Vouă întâi, Dumnezeu Înviind pre Pruncul său pre Iisus, l-a trimis pre el blagoslovindu-vă pre voi; când vă întoarceţi fieştecare de la vicleşugurile voastre.