1 Iar un om oarecare anume Anania, împreună cu Sapfira femeia sa şi-au vândut ţarina.
2 Şi a ascuns din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte oarecare, o au pus la picioarele Apostolilor.
3 Iar Petru a zis: Anania, pentru ce a umplut satana inima ta, să minţi (să amăgeşti) tu Duhului Sfânt, şi să ascunzi din preţul ţarinii; au nu rămânând ţie rămânea?
4 Şi vânzându-se, întru a ta stăpânire era. Căci ai pus întru inima ta lucrul acesta? Nu ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5 Iar Anania auzind cuvintele acestea, căzând a murit; şi s-a făcut frică mare peste toţi cei ce auzeau acestea.
6 Şi sculându-se cei mai tineri l-au luat pre el, şi scoţându-l l-au îngropat.
7 Şi a fost după ce au trecut ca trei ceasuri, şi femeia lui neştiind ceea ce se făcuse, a intrat.
8 Iar Petru a zis ei: Spune-mi mie, de aţi vândut întru atâta ţarina. Iar ea a zis: Cu adevărat întru atâta.
9 Iar Petru a zis către dânsa: Căci v-aţi vorbit între voi a ispiti Duhul Domnului; iată picioarele celor ce au îngropat pre bărbatul tău lângă uşă, şi te vor scoate.
10 Şi a căzut îndatăşi la picioarele lui, şi a murit. Şi intrând tinerii o au aflat moartă, şi scoţându-o o au îngropat lângă bărbatul ei.
11 Şi s-a făcut frică mare peste toată Biserica, şi peste toţi cei ce auzeau acestea.
12 Iar prin mâinile Apostolilor se făceau semne şi minuni multe întru norod; şi erau toţi cu un gând în pridvorul lui Solomon.
13 Iar din ceilalţi nimeni nu cuteza să se lipească de ei; ci îi mărea pre ei norodul.
14 Şi mai vârtos se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei.
15 Cât şi pre uliţe scoteau pe cei bolnavi, şi îi puneau pre paturi, şi pre năsălii, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbreze pre vreunul dintru ei.
16 Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile cele de prinprejur în Ierusalim, aducând pe cei bolnavi, şi pre cei chinuiţi de duhurile cele necurate; care se tămăduiau toţi.
17 Şi sculându-se Arhiereul şi toţi care erau cu dânsul (care era eres al Saducheilor), s-au umplut de pizmă.
18 Şi şi-au pus mâinile lor preste Apostoli, şi i-au pus pre ei în paza de obşte.
19 Iar Îngerul Domnului noaptea a deschis uşile temniţei, şi scoţându-i pre dânşii a zis:
20 Mergeţi şi stând grăiţi în Biserică norodului, toate cuvintele vieţii acesteia.
21 Şi auzind au intrat de dimineaţă în Biserică, şi învăţau; iar venind Arhiereul şi cei ce erau cu el, au adunat soborul, şi pre toţi Bătrânii fiilor lui Israil, şi au trimis la temniţă să-i aducă pre dânşii.
22 Iar slugile mergând, nu i-au aflat pe ei în temniţă; şi întorcându-se, au spus.
23 Zicând, că temniţa o am găsit încuiată cu toată întărirea, şi pre străjeri stând înaintea uşilor; iar deschizând, înlăuntru pre nimeni nu am aflat.
24 Şi dacă auziră cuvintele acestea, Preotul şi Voievodul Bisericii, şi Arhiereul, se mirau de dânşii, ce va să fie aceasta.
25 Iar viind oarecare le-a spus lor zicând: Că iată bărbaţii pre care i-aţi pus în temniţă, sunt în Biserică stând şi învăţând pre norod.
26 Atunci mergând Voievodul cu slugile, i-au adus pre ei, nu cu sila (că se temea de norod să nu-i ucidă cu pietre).
27 Şi aducându-i pre ei i-a pus în sobor; şi i-a întrebat Arhiereul, zicând:
28 Au nu cu poruncă v-am poruncit vouă să nu învăţaţi pre Numele acesta? Şi iată aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră; şi veţi să aduceţi asupra noastră Sângele omului acestuia.
29 Iar răspunzând Petru şi Apostolii, au zis: Trebuie a asculta pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni.
30 Dumnezeul Părinţilor noştri a sculat pre Iisus, pre care voi l-aţi omorât, spânzurându-l pe lemn.
31 Pre acesta Dumnezeu Începător şi Mântuitor l-a înălţat cu dreapta sa, ca sa dea pocăinţă lui Israil şi iertare păcatelor.
32 Şi noi suntem lui mărturii, cuvintelor acestora, şi Duhul Sfânt pre care l-a dat Dumnezeu celor ce îl ascultă pre el.
33 Iar auzind foarte se mâniau (crăpau) şi se sfătuiau să-i omoare pre dânşii.
34 Şi sculându-se oarecare Fariseu în sobor, anume Gamaliil, învăţător de lege, cinstit la tot norodul, a poruncit ca să fie Apostolii puţin ceva afară.
35 Şi a zis către dânşii: Bărbaţi Israiliteni, luaţi-vă aminte vouă, de oamenii aceştia ce veţi să faceţi.
36 Pentru că mai înainte de aceste zile, s-a sculat Teida, zicând cum că el este oarecare mare, lângă care s-au lipit număr de bărbaţi ca la patru sute. Care s-a omorât, şi toţi câţi îl ascultau pre el s-au risipit şi s-au făcut întru nimic.
37 După acesta s-a sculat Iuda Galileanul, în zilele scrisorii, şi a despărţit norod mult după dânsul, şi acela a pierit, şi toţi câţi îl ascultau pre el s-au risipit.
38 Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia, şi îi lăsaţi pre ei. Căci de va fi de la oameni sfatul acesta, sau lucrul acesta, se va risipi.
39 Iar de este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-l risipiţi, ca nu cumva şi luptători de Dumnezeu să vă aflaţi.
40 Şi au ascultat pre el, şi chemând pre Apostoli, bătându-i le-a poruncit să nu grăiască pre Numele lui Iisus, şi i-au slobozit pre ei.
41 Deci ei se duceau bucurându-se de la faţa soborului, căci pentru Numele lui s-au învrednicit a se necinsti.
42 Şi toată ziua în Biserică şi prin case nu încetau a învăţa, şi a binevesti pe Iisus Hristos.