1 Şi arăt vouă fraţilor Evanghelia care am binevestit vouă, care aţi şi primit, întru care şi staţi.
2 Prin care vă şi mântuiţi, cu ce cuvânt am binevestit vouă, de ţineţi, fără numai de nu în zadar aţi crezut.
3 Că am dat vouă întâi, care am şi luat: Cum că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi.
4 Şi cum că s-a îngropat, şi cum că a Înviat a treia zi după Scripturi.
5 Şi cum că s-a arătat lui Kefa, apoi celor unsprezece.
6 După aceea s-a arătat (la) preste cinci sute de fraţi deodată; din care cei mai mulţi sunt până acum, iar unii au şi adormit.
7 După aceea s-a arătat lui Iacov, apoi Apostolilor tuturor.
8 Iar pre urmă decât toţi, ca unui născut fără de vreme, s-a arătat şi mie.
9 Că eu sunt mai micul Apostolilor, carele nu sunt vrednic a mă chema Apostol, pentru că am gonit Biserica lui Dumnezeu.
10 Iar cu darul lui Dumnezeu sunt ce sunt; şi darul lui carele este întru mine nu a fost înzadarnic, ci mai mult decât toţi aceia m-am ostenit, însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carele este cu mine.
11 Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim, şi aşa aţi crezut.
12 Iar de vreme ce Hristos se propovăduieşte că s-a sculat din morţi, cum zic unii între voi, că înviere morţilor nu este?
13 Şi de nu este înviere morţilor, nici Hristos dară nu a Înviat.
14 Iar dacă nu a înviat Hristos, înzadarnică dară este propovăduirea noastră, înzadarnică dară este şi credinţa voastră.
15 Ne aflăm încă şi mărturii mincinoase ale lui Dumnezeu, că am fi mărturisit împotriva lui Dumnezeu, că a înviat pre Hristos, pre carele nu l-a înviat, dacă morţii nu se vor scula.
16 Că de nu se vor scula morţii, nici Hristos nu s-a sculat.
17 Iar dacă Hristos nu s-a sculat, înzadarnică este credinţa voastră, încă sunteţi în păcatele voastre.
18 Încă şi cei ce au adormit întru Hristos, au pierit.
19 Şi de nădăjduim întru Hristos numai în viaţa aceasta, mai ticăloşi decât toţi oamenii suntem.
20 Iar acum Hristos s-a sculat din morţi; începătură celor adormiţi s-a făcut.
21 Că de vreme ce prin om s-a făcut moartea, prin om şi învierea morţilor.
22 Că precum întru Adam toţi mor, aşa întru Hristos toţi vor învia.
23 Şi fieştecare întru a sa rânduială. Începătura Hristos, după aceea cei ce sunt ai lui Hristos întru venirea lui.
24 Apoi sfârşitul, când va da Împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl; când va strica toată domnia, şi toată stăpânia şi puterea.
25 Pentru că se cade lui a Împărăţi, până ce va pune pre toţi vrăjmaşii sub picioarele sale.
26 Vrăjmaşul cel mai de pre urmă moartea se va surpa.
27 Pentru că toate le-a supus sub picioarele lui; iar când zice că toate sunt supuse lui, arătat este, că afară de cela ce i-a supus lui toate.
28 Iar dacă se vor supune lui toate, atunci şi însuşi Fiul se va supune celui ce i-a supus lui toate, ca să fie Dumnezeu toate întru toate (întru toţi).
29 Că ce vor face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu se vor scula morţii nicicum, drept ce se şi botează pentru cei morţi?
30 Pentru ce dar şi noi ne primejduim în tot ceasul?
31 În toate zilele mor; pre lauda voastră, care am întru Hristos Iisus Domnul nostru.
32 De m-am luptat ca un om cu fiarele în Efes, ce folos îmi este? Dacă morţii nu se vor scula, să mâncăm şi să bem, că mâine vom să murim.
33 Nu vă înşelaţi: Strică pre obiceiurile cele bune vorbele cele rele.
34 Trezviţi-vă cu dreptate, şi nu greşiţi; că oarecari au necunoştinţa lui Dumnezeu; spre ruşinare vouă grăiesc.
35 Ci va zice cineva: Cum se vor scula morţii şi cu ce trup vor veni?
36 Nebune, tu ce sameni, nu înviază, de nu va muri.
37 Şi ce sameni, nu trupul carele va să se facă sameni, ci numai grăunţul gol, de se întâmplă de grâu, sau de altceva din celelalte.
38 Iar Dumnezeu îi dă lui trup, precum voieşte, şi fieştecăruia din seminţe trupul ei.
39 Nu tot trupul este acelaşi trup; ci altul este trupul oamenilor, şi altul trupul dobitoacelor, şi altul al peştilor, şi altul al paserilor.
40 Şi sunt trupuri cereşti, şi trupuri pământeşti. Ci alta este slava celor cereşti, şi alta celor pământeşti.
41 Alta este slava soarelui, şi alta este slava lunii, şi alta slava stelelor; că stea de stea se deosebeşte în slavă.
42 Aşa şi învierea morţilor: Seamănă-se întru stricăciune, sculase-va întru nestricăciune.
43 Seamănă-se întru necinste, sculase-va întru slavă; seamănă-se întru slăbiciune, scula-se-va întru putere.
44 Seamănă-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc; este trup sufletesc, este şi trup duhovnicesc.
45 Că aşa şi scris este: Făcutu-s-a omul cel dintâi Adam în suflet viu, iar Adam cel după urmă în duh de viaţă făcător.
46 Ci nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel sufletesc, apoi cel duhovnicesc.
47 Omul cel dintâi din pământ, pământesc; omul cel al doilea Domnul din Cer.
48 În ce chip cel pământesc, aşa şi cei pământeşti; şi în ce chip cel Ceresc, aşa şi cei Cereşti.
49 Şi precum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui Ceresc.
50 Iar acesta zic fraţilor, că carne şi sânge Împărăţia lui Dumnezeu să moştenească nu pot, nici stricăciunea pre nestricăciune va moşteni.
51 Iată taină vouă zic: Că nu toţi vom adormi, iar toţi ne vom schimba.
52 Întru o cirtă, întru clipeala ochiului, întru trâmbiţa cea de apoi. Pentru că va trâmbiţa, şi morţii se vor scula nestricaţi, şi noi ne vom schimba.
53 Că se cade stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune, şi muritorul acesta să se îmbrace întru nemurire.
54 Iar când se va îmbrăca stricăciosul acesta întru nestricăciune, şi muritorul acesta se va îmbrăca întru nemurire; atunci va fi cuvântul cel ce este scris: Înghiţitu-s-a moartea întru biruinţă. Unde îţi este moarte boldul tău?
55 Unde îţi este iadule biruinţa ta?
56 Iar boldul morţii păcatul este; iar puterea păcatului este legea.
57 Iar lui Dumnezeu mulţămită, celui ce ne-a dat nouă biruinţa prin Domul nostru Iisus Hristos.
58 Drept aceea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclătiţi, sporind întru lucrul Domului pururea, ştiind că şi osteneala voastră nu este deşartă întru Domnul.