1 Deci acestea făgăduinţe având iubiţilor, să ne curăţim pre noi de toată spurcăciunea trupului şi a duhului, făcând sfinţenie întru frica lui Dumnezeu.
2 Cuprindeţi-ne pre noi, pre nimeni nu am nedreptăţit, nimănui stricăciune nu am făcut, spre nimeni nu ne-am lăcomit.
3 Nu spre osândire zic; că am zis mai-nainte, că în inimile noastre sunteţi, ca împreună să murim, şi împreună să viem.
4 Multă îmi este îndrăzneala către voi. Multă îmi este lauda pentru voi; umplutu-m-am de mângâiere, de prisosit am bucurie întru tot necazul nostru.
5 Că venind noi în Macedonia, nici o odihnă nu a avut trupul nostru, ci întru toate am fost necăjiţi: Din afară războaie, dinlăuntru temeri.
6 Ci cel ce mângâie pre cei smeriţi, ne-a mângâiat pre noi Dumnezeu cu venirea lui Tit.
7 Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea, cu care s-a mângâiat de voi, spunându-ne nouă dorirea voastră, plângerea voastră, râvna voastră pentru mine, cât eu mai mult m-am bucurat.
8 Pentru aceea de v-am şi întristat pre voi prin epistolie, nu mă căiesc, măcar de mă şi căiam; că văd că epistolia aceea, măcar de v-a şi întristat la o vreme.
9 Acum mă bucur, nu căci v-aţi fost întristat, ci căci v-aţi fost întristat spre pocăinţă; că v-aţi fost întristat dupre Dumnezeu, ca întru nimic să nu vă păgubiţi de către noi.
10 Că întristarea care este dupre Dumnezeu, pocăinţă spre mântuire fără de căinţă lucrează; iar întristarea lumii moarte lucrează.
11 Că iată aceasta singură, căci dupre Dumnezeu v-aţi întristat voi, câtă sârguinţă a făcut întru voi, ci (şi) răspuns, ci (şi) mânie, ci (şi) frică, ci (şi) dorinţă, ci (şi) râvnă, ci (şi) izbândă; întru toate v-aţi arătat pre voi, curaţi a fi întru acest lucru.
12 Deci de am şi scris vouă, nu pentru cel ce a nedreptăţit, nici pentru cel ce s-a nedreptăţit; ci ca să se arate către voi sârguinţa noastră cea pentru voi înaintea lui Dumnezeu.
13 Pentru aceasta ne-am mângâiat de mângâierea voastră, iar mult mai vârtos ne-am bucurat de bucuria lui Tit, că s-a odihnit duhul lui de către voi toţi.
14 Că ori de ce m-am lăudat înaintea lui pentru voi, nu m-am ruşinat; ci precum toate întru adevăr le-am grăit vouă, aşa şi lauda noastră ce a fost către Tit, adevărată s-a făcut.
15 Şi inima lui mai mult este spre voi aducându-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor, că cu frică şi cu cutremur l-aţi primit pre el.
16 Mă bucur că de toate am nădejde spre voi.