1 Prezbiterul, Eklektei doamnei, şi fiilor ei, pre care eu iubesc întru adevăr; şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul.
2 Pentru adevărul care petrece întru noi, şi cu noi va fi în veac.
3 Fie cu voi, dar, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul Iisus Hristos Fiul Tatălui, întru adevăr şi întru dragoste.
4 M-am bucurat foarte, căci am aflat din fii tăi umblând întru adevăr, precum am luat poruncă de la Tatăl.
5 Şi acum te rog, Doamnă, (nu ca cum aş scrie ţie poruncă nouă, ci care avem din început) ca să iubim unul pre altul.
6 Şi aceasta este dragostea, ca să umblăm dupre poruncile lui; şi aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru dânsa.
7 Pentru că mulţi amăgitori au intrat în lume, care nu mărturisesc pre Iisus Hristos venind cu Trup; acesta este amăgitorul şi antihrist.
8 Păziţi-vă pre voi înşivă, ca să nu pierdem cele ce am lucrat, ci să luăm plată desăvârşit.
9 Tot cel ce calcă porunca şi nu rămâne întru învăţătura lui Hristos, nu are pre Dumnezeu; iar cel ce rămâne întru învăţătura lui Hristos, acela şi pre Tatăl şi pre Fiul are.
10 Oricine va veni la voi, şi nu va aduce învăţătura aceasta, să nu îl primiţi în casă, şi să nu îi ziceţi lui, bucură-te.
11 Că cel ce îi zice lui bucură-te, se va face părtaş faptelor lui celor rele.
12 Multe având a vă scrie vouă, nu am voit prin hârtie şi prin cerneală, ci nădăjduiesc că voi veni la voi, şi gură către gură voi grăi, ca bucuria noastră să fie deplin.
13 Închină-se ţie fiii surorii tale Eklektei. Amin.