1 Şi sculându-se toată mulţimea lor, l-au dus pre el la Pilat.
2 Şi au început a-l pârî pre el, zicând: Pre acesta l-am aflat răzvrătind neamul, şi oprind a da dajdie Cezarului, zicând că este el Hristos Împărat.
3 Iar Pilat l-a întrebat pre el, zicând: Tu Eşti Împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând, a zis lui: Tu zici.
4 Iar Pilat a zis către Arhierei, şi către norod: Nici o vină nu aflu în omul acesta.
5 Iar ei se întăreau, zicând: Că întărâtă norodul, învăţând preste toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
6 Iar Pilat auzind de Galileea, a întrebat: Au Galileean este omul?
7 Şi înţelegând că din ţinutul lui Irod este, l-a trimis pre el la Irod, fiind şi el în Ierusalim întru acele zile.
8 Iar Irod văzând pre Iisus, s-a bucurat foarte; că dorea de multă vreme să-l vadă pre el, pentru că auzea multe de el, şi nădăjduia să vadă vreun semn făcându-se de el.
9 Şi l-a întrebat pre el cu cuvinte multe; iar el nimic nu i-a răspuns lui.
10 Şi sta Arhiereii şi Cărturarii, cu deadinsul pârându-l pre el.
11 Iar Irod împreună cu ostaşii săi batjocorindu-l şi râzându-şi de el, l-au îmbrăcat într-un veşmânt luminat, şi l-au trimis iarăşi la Pilat.
12 Şi s-au făcut prieteni Pilat şi Irod, întru aceiaşi zi unul cu altul; că mai înainte erau învrăjbiţi între dânşii.
13 Iar Pilat chemând pre Arhierei, şi pre boieri, şi pre norod,
14 A zis către ei: Mi-aţi adus pre omul acesta, ca pre cela ce răzvrăteşte norodul; şi iată eu înaintea voastră întrebându-l, nici o vină nu am aflat în omul acesta, de care pârâţi pre el.
15 Ci nici Irod: Că v-am trimis pre voi la el, şi iată nici un lucru vrednic de moarte este făcut de dânsul.
16 Deci certându-l, îl voi slobozi.
17 Şi nevoie avea să le slobozească lor la Praznic un vinovat.
18 Şi a strigat toată mulţimea, zicând: Ia-l pre acesta, şi ne slobozeşte nouă pre Baraba.
19 Care era pentru o zarvă oarecare şi ucidere ce se făcuse în cetate, aruncat în temniţă.
20 Şi iarăşi Pilat a grăit către ei, vrând să slobozească pre Iisus.
21 Iar ei strigau, zicând: Răstigneşte-l, răstigneşte-l pre el.
22 Iar el a treia oară a zis către ei: Dar ce rău a făcut acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru el; deci certându-l pre el, îl voi slobozi.
23 Iar ei sta cu glasuri mari cerându-l pre el să se răstignească; şi se întăreau glasurile lor, şi ale Arhiereilor.
24 Deci Pilat a judecat să se facă cererea lor.
25 Şi a slobozit lor pre cel aruncat în temniţă pentru zarva şi uciderea, pre care îl cereau ei; iar pre Iisus l-a dat după voia lor.
26 Şi când îl duceau pre el, prinzând pre un Simon Cirinean, ce venea din ţarină, au pus pre el Crucea, ca să o ducă după Iisus.
27 Şi mergea după el mulţime multă de norod, şi de femei, care plângeau, şi se tânguiau pentru dânsul.
28 Şi întorcându-se către ele Iisus, a zis: Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pre mine, ci pre voi vă plângeţi, şi pre fiii voştri.
29 Că iată vin zile, în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe, şi pântecele care nu au născut, şi ţâţele care nu au aplecat.
30 Atunci vor începe a zice munţilor: Cădeţi preste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne pre noi.
31 Că de fac acestea în lemnul cel verde, dar în cel uscat ce va fi?
32 Şi se aduceau împreună cu el, şi alţi doi făcători de rele să-i piarză.
33 Şi dacă au venit la locul ce se cheamă al Căpăţânei, acolo l-au răstignit pre el, şi pre făcătorii de rele; unul de-a dreapta, şi altul de-a stânga.
34 Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele lui, au aruncat sorţi.
35 Şi sta norodul de privea. Şi îşi băteau joc de dânsul şi boierii împreună cu dânşii, zicând: Pre alţii a mântuit, mântuiască-se şi pre sine, de este acesta Hristosul alesul lui Dumnezeu.
36 Şi îşi făceau râs de dânsul şi ostaşii, apropiindu-se, şi oţet aducându-i lui.
37 Şi zicând: De eşti tu Împăratul Iudeilor mântuieşte-te pre tine însuţi.
38 Şi era şi scrisoare scrisă deasupra lui cu slove elineşti, şi râmleneşti, şi evreeşti: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
39 Iar unul din tâlharii cei răstigniţi, îl hulea pre dânsul, zicând: De eşti tu Hristosul, mântueşte-te pre tine, şi pre noi.
40 Iar răspunzând celălalt, îl certa pre el, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că întru aceeaşi osândă eşti?
41 Şi noi după dreptate: Că cele vrednice după faptele noastre luăm; iară acesta nici un rău nu a făcut.
42 Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni întru Împărăţia ta.
43 Şi a zis Iisus lui: Amin zic ţie, astăzi împreună cu mine vei fi în Rai.
44 Şi era ca la al şaselea ceas, şi întuneric s-a făcut preste tot pământul până la al nouălea ceas.
45 Şi s-a întunecat Soarele, şi s-a rupt Catapeteasma Bisericii prin mijloc.
46 Şi strigând cu glas mare Iisus, a zis: Părinte, în Mâinile tale încredinţez Duhul Meu. Şi acestea zicând, şi-a dat Duhul.
47 Iar văzând Sutaşul ceea ce se făcuse, a slăvit pre Dumnezeu, zicând: Cu adevărat omul acesta drept a fost.
48 Şi tot norodul ce venise împreună la priveala aceea, văzând cele ce se făcuseră, bătându-şi piepturile lor, se întorceau.
49 Şi sta toţi cunoscuţii lui de departe, şi femeile care veniseră după el din Galileea, privind acestea.
50 Şi iată, un bărbat anume Iosif, sfetnic fiind; bărbat bun şi drept.
51 (Acesta nu se însoţise la sfatul şi fapta lor), din Arimatea oraş al Iudeilor, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.
52 Acesta venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53 Şi pogorându-l pre el, l-a înfăşurat în giulgiu, şi l-a pus în mormânt ce era săpat în piatră, întru care nu fusese pus niciodată nimenea.
54 Şi ziua era Vineri, şi se lumina spre Sâmbătă.
55 Şi mergând după el şi femeile care veniseră cu dânsul din Galileea, au văzut mormântul, şi cum s-a pus trupul lui.
56 Şi întorcându-se au gătit mirezme şi miruri; şi Sâmbătă s-au odihnit dupre poruncă.