1 Şi erau Paştile şi azimile după două zile; şi căutau Arhiereii şi Cărturarii, cum pre el cu vicleşug prinzându-l să-l omoare.
2 Şi ziceau: nu în Praznic, ca să nu fie tulburare întru norod.
3 Şi fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, şi şezând el, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard de credinţă de mult preţ, şi sfărâmând alabastrul, l-a turnat pre Capul lui.
4 Şi erau unii de le părea rău întru sine, şi ziceau: Pentru ce se făcu această pagubă a mirului?
5 Că se putea vinde acesta, mai mult de trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi se răsteau asupra ei.
6 Iar Iisus a zis: Lăsaţi-o pre dânsa; pentru ce îi faceţi ei supărare? Că bun lucru a făcut cu mine.
7 Pentru că pre săraci pururea îi aveţi cu voi; şi când veţi vrea, puteţi a le face lor bine; iar pre mine nu mă aveţi pururea.
8 Aceasta ce a avut, a făcut: Mai-nainte a apucat de a uns Trupul meu spre îngropare.
9 Amin grăiesc vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în toată lumea, şi ce a făcut ea, se va povesti spre pomenirea ei.
10 Şi Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la Arhierei ca să-l vânză pre el lor.
11 Iar ei auzind s-au bucurat, şi i-au făgăduit lui să-i dea bani. Şi el căuta cum în vreme cu prilej l-ar da pre el lor.
12 Iar în ziua cea dintâi a azimilor, când jertfea Paştile, au zis către dânsul Ucenicii lui: Unde voieşti să mergem să gătim ca să mănânci Paştile?
13 Şi a trimis doi din Ucenicii săi, şi le-a zis lor: Mergeţi în cetate; şi va întâmpina pre voi un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după dânsul.
14 Şi oriunde va intra, ziceţi stăpânului casei: Că Învăţătorul zice: Unde este sălaşul, întru care să mănânc Paştile cu Ucenicii mei?
15 Şi el va arăta vouă, un foişor mare aşternut, gata; acolo gătiţi nouă.
16 Şi au ieşit Ucenicii lui, şi au venit în cetate, şi au aflat precum le zisese lor; şi au gătit Paştile.
17 Şi făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.
18 Şi şezând ei, şi mâncând, a zis Iisus: Amin zic vouă: Că unul din voi va să mă vânză, cel ce mănâncă cu mine.
19 Iar ei au început a se întrista, şi a zice lui unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Şi altul: Nu cumva sunt eu?
20 Iar el răspunzând, a zis lor: Unul din doisprezece, care întinge cu mine în blid.
21 Ci Fiul Omului va merge, precum este scris pentru dânsul; dar vai omului aceluia, prin care Fiul Omului se vinde; mai bine ar fi fost lui, de nu s-ar fi născut omul acela.
22 Şi mâncând ei, a luat Iisus Pâine, şi blagoslovind o a frânt, şi a dat lor, şi a zis: Luaţi mâncaţi; acesta este Trupul meu.
23 Şi luând Paharul, mulţumind a dat lor; şi au băut dintr-însul toţi.
24 Şi a zis lor: Acesta este Sângele meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă.
25 Amin zic vouă: Că de acum nu voi mai bea din roada viţei, până în ziua aceea, când o voi bea pre ea nouă întru Împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi dând laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.
27 Şi a zis lor Iisus: Că toţi vă veţi sminti întru mine în noaptea aceasta; că scris este: Bate-voi Păstorul, şi se vor risipi oile.
28 Dar după ce voi învia, voi merge mai-nainte de voi în Galileea.
29 Iar Petru a zis lui: De şi toţi se vor sminti, iar eu nu.
30 Şi a zis Iisus lui: Amin zic ţie, că tu astăzi în noaptea aceasta, mai-nainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de mine de trei ori.
31 Iar el cu mult mai vârtos zicea: De mi s-ar întâmpla a muri cu tine, nu mă voi lepăda de tine. Asemenea încă şi toţi ziceau.
32 Şi au venit în satul al cărui nume este Ghetsimani, şi a zis Ucenicilor săi: Şedeţi aici până mă voi ruga.
33 Şi a luat pre Petru, şi pre Iacov, şi pre Ioan cu sine, şi a început a se spăimânta, şi a se mâhni.
34 Şi a zis lor: Întristat este Sufletul meu până la moarte; rămâneţi aici şi privegheaţi.
35 Şi mergând puţin mai înainte, a căzut pre pământ; şi se ruga ca, de este cu putinţă, să treacă de la dânsul acel ceas.
36 Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt cu putinţă ţie, treci de la mine paharul acesta. Dar însă nu ceea ce voiesc eu, ci ceea ce tu.
37 Şi a venit, şi i-a găsit pre ei dormind, şi a zis lui Petru: Simone, dormi? Nu putuşi un ceas să priveghezi?
38 Privegheaţi, şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită; că Duhul este osârduitor, iar trupul neputincios.
39 Şi iarăşi mergând s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
40 Şi întorcându-se i-a aflat pre dânşii iarăş dormind, (că erau ochii lor îngreuiaţi) şi nu ştiau ce vor răspunde lui.
41 Şi a venit a treia oară şi a zis lor: Dormiţi de acum, şi vă odihniţi; destul este, a venit ceasul; iată, se dă Fiul Omului în mâinile păcătoşilor.
42 Sculaţi-vă, să mergem; iată, cel ce m-a vândut, s-a apropiat.
43 Şi numaidecât încă grăind el a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el norod mult, cu săbii, şi cu fuşti, de la Arhierei, şi Cărturari, şi Bătrâni.
44 Şi dăduse cel ce îl vânduse pre el semn lor, zicând: Pre care voi săruta, acela este; prindeţi-l pre el, şi îl duceţi cu pază.
45 Şi venind, îndată s-a apropiat de el, şi i-a zis lui: Învăţătorule, Învăţătorule; şi l-a sărutat pre el.
46 Iar ei şi-au pus mâinile pre el, şi l-au prins.
47 Iar unul oarecare din cei ce sta lângă el, scoţând sabia, a lovit pre sluga Arhiereului şi i-a tăiat urechea lui.
48 Şi răspunzând Iisus, a zis lor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu fuşti să mă prindeţi.
49 În toate zilele am fost la voi în Biserică învăţând, şi nu m-aţi prins; ci ca să se plinească scripturile.
50 Şi lăsându-l pre el toţi, au fugit.
51 Iar un tânăr oarecare mergea după el, îmbrăcat cu giulgiu pre trupul gol, şi l-au prins pre el tinerii.
52 Iar el lăsând giulgiul, gol a fugit de la ei.
53 Şi au dus pre Iisus la Arhiereu; şi s-au adunat la dânsul toţi Arhiereii, şi Bătrânii, şi Cărturarii.
54 Iar Petru de departe mergea după el, până înlăuntru în curtea Arhiereului.
55 Şi şedea împreună cu slugile, şi se încălzea la foc.
56 Iar Arhiereii şi tot sfatul căutau împrotiva lui Iisus mărturie, ca să-l omoare, şi nu aflau; că mulţi mărturiseau minciuni asupra lui, şi nu erau asemenea mărturiile.
57 Şi unii sculându-se, au mărturisit minciună asupra lui, grăind:
58 Că noi l-am auzit pre el, zicând: Eu voi strica această Biserică făcută de mâini, şi în trei zile alta nefăcută de mâini voi zidi.
59 Şi nici aşa nu era asemenea mărturia lor.
60 Şi sculându-se Arhiereul în mijloc, a întrebat pre Iisus, zicând: Nimic nu răspunzi, ce aceştia mărturisesc asupra ta?
61 Iar el tăcea; şi nimic nu răspundea. Iarăşi l-a întrebat pre el Arhiereul, şi i-a zis lui: Au tu eşti Hristosul Fiul celui Binecuvântat?
62 Iar Iisus a zis: Eu sunt; şi veţi vedea pre Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind cu Norii Cerului.
63 Iar Arhiereul rupându-şi hainele sale, a zis: Ce ne mai trebuiesc nouă alte mărturii? Aţi auzit hula, ce vi se pare vouă?
64 Iar ei toţi l-au judecat pre el că este vinovat morţii.
65 Şi au început unii a-l scuipa pre el, şi a-i acoperi faţa lui, şi a-l bate cu pumnul, şi a zice lui: Proroceşte, şi slugile îl băteau pre el cu palme preste Obraz.
66 Şi fiind Petru jos în curte, a venit una din slujnicile Arhiereului.
67 Şi văzând pre Petru încălzindu-se, căutând la el, a zis: Şi tu cu Iisus Nazarineanul erai.
68 Iar el s-a lepădat, zicând: Nu ştiu, nici pricep ce grăieşti tu. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul.
69 Iar slujnica văzându-l pre el iarăşi, a început a zice celor ce sta acolo: Că acesta dintr-înşii este. Iară el iarăşi s-a lepădat.
70 Şi preste puţin iarăşi cei ce stau acolo au zis lui Petru: Adevărat dintr-înşii eşti, că Galileean eşti, şi graiul tău seamănă.
71 Iară el a început a se blestema şi a se jura, că nu ştiu pre omul acesta carele ziceţi.
72 Şi a doua oară a cântat cocoşul, şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul care i-a zis Iisus lui: Că mai înainte de ce va cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de mine de trei ori. Şi a început a plânge.