1 Şi a intrat iarăşi în Capernaum după câteva zile; şi s-a auzit că este în casă.
2 Şi îndată s-au adunat mulţi, cât nu mai puteau încăpea nici pre lângă uşă. Şi grăia lor cuvântul.
3 Şi au venit la el, aducând un slăbănog, care se purta de patru.
4 Şi neputând ei a se apropia de el pentru norod, au descoperit casa unde era, şi spărgând, au pogorât patul în care zăcea slăbănogul.
5 Iar Iisus văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele tale.
6 Şi erau acolo unii din Cărturari şezând, şi cugetând întru inimile sale:
7 Ce acesta aşa grăieşte hule? Cine poate a ierta păcatele, fără numai Unul Dumnezeu?
8 Şi îndată cunoscând Iisus cu Duhul său, că aşa cugetau aceia întru sine, le-a zis lor: Ce cugetaţi acestea întru inimile voastre?
9 Ce este mai lesne a zice slăbănogului: Iartă-ţi-se ţie păcatele, sau a zice, scoală, şi-ţi ridică patul tău, şi umblă?
10 Ci ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pre pământ a ierta păcatele (a zis slăbănogului):
11 Ţie zic: Scoală, şi îţi ridică patul tău, şi mergi la casa ta.
12 Şi s-a sculat îndată, şi ridicându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, cât se spăimântau toţi, şi lăuda pre Dumnezeu zicând: Că nici odată n-am văzut aşa.
13 Şi a ieşit iarăşi la mare, şi toată mulţimea venea la el, şi îi învăţa pre dânşii.
14 Şi trecând, a văzut pre Levi al lui Alfeu, şezând la vamă şi i-a zis lui: Vino după mine; şi sculându-se, a mers după dânsul.
15 Şi a fost când a şezut în casa lui, mulţi vameşi, şi păcătoşi, şedeau împreună cu Iisus, şi cu Ucenicii lui; că erau mulţi, şi mergeau după el.
16 Iar Cărturarii şi Fariseii văzându-l pre el că mănâncă cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis Ucenicilor lui: Ce este că cu vameşii şi cu păcătoşii mănâncă şi bea?
17 Şi auzind Iisus, a zis lor: Nu au trebuinţă cei sănătoşi de doftor, ci cei bolnavi; că n-am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi la pocăinţă.
18 Şi erau ucenicii lui Ioan, şi ai Fariseilor postindu-se. Şi au venit şi i-au zis lui: Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar Ucenicii tăi nu postesc?
19 Şi a zis lor Iisus: Au doară pot fiii nunţii să postească, până când este Mirele cu dânşii? Câtă vreme au pre Mirele cu ei, nu pot să postească.
20 Iar vor veni zile, când se va lua de la dânşii Mirele, şi atunci vor posti întru acele zile.
21 Şi nimeni nu coase petec de pânză nouă la haină veche; iar de nu, îşi ia plinirea lui cel nou de la cea veche, şi mai rea spărtură se face.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, sparge vinul cel nou foii, şi vinul se varsă, şi foii pier; ci vinul nou în foi noi se cuvine să se pună.
23 Şi a fost când mergea el Sâmbăta prin semănături, şi au început Ucenicii lui a face cale smulgând spicele.
24 Iar Fariseii au zis lui: Vezi, ce fac Sâmbăta, ce nu se cuvine?
25 Iar el a zis lor: Au niciodată nu aţi cetit ce a făcut David, când a avut lipsă, şi a flămânzit el, şi cei ce erau cu dânsul?
26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Abiatar Arhiereului, şi pâinile punerii înainte le-a mâncat, care nu se cădea să le mănânce, fără numai Preoţilor, şi a dat şi celor ce erau împreună cu el?
27 Şi a zis lor: Sâmbăta pentru om s-a făcut, iar nu omul pentru Sâmbătă.
28 Drept aceea Domn este Fiul Omului şi al Sâmbetei.