1 Într-acea vreme, a auzit Irod cel a patra parte stăpânitor vestea lui Iisus;
2 Şi a zis slugilor sale: Acesta este Ioan Botezătorul, el a înviat din morţi, şi pentru aceasta se fac puteri întru el.
3 Că Irod prinzând pre Ioan, l-a legat pre el, şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada femeia lui Filip fratelui său.
4 Că zicea Ioan lui: Nu ţi se cuvine ţie să o aibi pre ea.
5 Şi vrând să-l omoare pre dânsul, se temea de norod, pentru căci ca pre un Proroc îl avea pre el.
6 Iar prăznuindu-se ziua naşterii lui Irod, a jucat fata Irodiadei în mijloc, şi a plăcut lui Irod.
7 Pentru aceea cu jurământ a mărturisit ei să-i dea orice va cere.
8 Iar ea îndemnată fiind de muma sa, a zis: Dă-mi aici în tipsie Capul lui Ioan Botezătorul.
9 Şi s-a întristat împăratul; iar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul, a poruncit să i se dea.
10 Şi trimiţând a tăiat pre Ioan în temniţă.
11 Şi s-a adus Capul lui în tipsie şi s-a dat fetei, şi l-a adus la muma sa.
12 Şi venind ucenicii lui, au luat trupul, şi l-au îngropat pre el, şi venind au vestit lui Iisus.
13 Şi auzind Iisus, s-a dus de acolo cu corabia, în loc pustiu deosebi, şi auzind noroadele s-au dus după dânsul pedeştri de prin oraşe.
14 Şi ieşind Iisus a văzut norod mult, şi i s-a făcut milă de ei, şi a tămăduit pre bolnavii lor.
15 Iar făcându-se seară, s-au apropiat către dânsul Ucenicii lui, zicând: Locul este pustiu, şi vremea iată a trecut; slobozeşte norodul, ca să se ducă prin sate să-şi cumpere bucate loruşi.
16 Iar Iisus le-a zis lor: Nu trebuie să meargă, daţi-le lor voi să mănânce.
17 Iar ei au zis lui: N-avem aici, fără numai cinci pâini şi doi peşti.
18 Şi el a zis: Aduceţi-le pre ele aici la mine.
19 Şi a poruncit norodului să şază pre iarbă, şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la Cer, a blagoslovit, şi frângând a dat Ucenicilor pâinile, iar Ucenicii noroadelor.
20 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat, şi au luat rămăşiţele de sfărâmituri douăsprezece coşuri pline.
21 Iar cei ce mâncaseră erau bărbaţi ca cinci mii, afară de femei, şi de copii.
22 Şi îndată a silit Iisus pre Ucenicii săi să intre în corabie şi să meargă mai înainte decât el de cea parte până ce va slobozi noroadele.
23 Şi slobozind noroadele, s-a suit la munte să se roage deosebi, şi făcându-se seară, era acolo singur.
24 Iar corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, că era vântul împrotivă.
25 Iar întru a patra strajă a nopţii, a mers la dânşii Iisus, umblând pre mare.
26 Şi văzându-l pre el Ucenicii umblând pre mare, s-au spăimântat, grăind: Că nălucă este, şi de frică au strigat.
27 Iar Iisus îndată a grăit lor zicând: Îndrăzniţi, eu sunt, nu vă temeţi.
28 Iar Petru răspunzând a zis: Doamne, de eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pre apă; iar el a zis: Vino.
29 Şi pogorându-se Petru din corabie, umbla pre apă, ca să meargă la Iisus.
30 Iar văzând vântul tare, s-a înfricoşat, şi începând a se afunda, a strigat grăind:
31 Doamne mântueşte-mă, şi îndată Iisus tinzând Mâna, l-a apucat pre dânsul, şi i-a zis lui: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32 Şi intrând ei în corabie, a stătut vântul.
33 Iar cei ce erau în corabie, venind s-au închinat lui zicând: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu eşti.
34 Şi trecând au venit în pământul Ghenisaretului.
35 Şi cunoscându-l pre el oamenii locului aceluia, au trimis în toată latura aceea, şi au adus la dânsul pre toţi bolnavii.
36 Şi-l rugau pre el ca numai să se atingă de poalele veşmintelor lui; şi câţi se atingeau se mântuiau.