1 Şi după şase zile a luat Iisus pre Petru, şi pre Iacov, şi pre Ioan fratele lui şi i-a suit pre dânşii într-un munte înalt deosebi.
2 Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor. Şi a strălucit faţa lui ca Soarele; iar hainele lui s-au făcut albe ca lumina.
3 Şi iată s-au arătat lor Moise şi Ilie, împreună cu dânsul vorbind.
4 Şi răspunzând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă a fi aici; de voieşti să facem aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi una lui Ilie.
5 Încă el grăind, iată Nor luminos i-a umbrit pre ei, şi iată Glas din Nor, zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit, pre acesta să ascultaţi.
6 Şi auzind Ucenicii, au căzut pre feţele sale, şi s-au spăimântat foarte.
7 Şi apropiindu-se Iisus, s-a atins de dânşii, şi a zis: Sculaţi-vă, şi nu vă temeţi.
8 Şi ridicându-şi ochii lor, pre nimenea nu au văzut, fără numai pre Iisus singur.
9 Şi pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor Iisus, zicând: Nimănui să nu spuneţi vederea aceasta, până când Fiul Omului se va scula din morţi.
10 Şi l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicând: Dar ce zic Cărturarii, că se cuvine Ilie să vie mai-nainte?
11 Iar Iisus răspunzând, a zis lor: Ilie adică va veni mai înainte, şi va aşeza toate.
12 Iar grăiesc vouă: Că Ilie iată a venit, şi nu l-au cunoscut pre dânsul; ci au făcut lui câte au voit; aşa şi Fiul Omului va să pătimească de la dânşii.
13 Atunci au înţeles Ucenicii, că pentru Ioan Botezătorul le-a zis lor.
14 Şi venind ei la norod, s-a apropiat către dânsul un om, înghenunchind înaintea lui, şi zicând:
15 Doamne miluieşte pre fiul meu, că este lunatec, şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc, şi de multe ori în apă.
16 Şi l-am adus pre dânsul la Ucenicii tăi, şi n-au putut să-l vindece pre el.
17 Iar Iisus răspunzând, a zis: O neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când voi suferi pre voi? Aduceţi-l pre el aici la mine.
18 Şi l-a certat pre el Iisus, şi a ieşit dracul dintr-însul, şi s-a tămăduit copilul din ceasul acela.
19 Atunci apropiindu-se Ucenicii către Iisus deosebi, au zis: Pentru ce noi n-am putut să-l scoatem pre el?
20 Iar Iisus a zis lor: Pentru necredinţa voastră. Că amin grăiesc vouă, de veţi avea credinţă ca un grăunţ de muştar, veţi zice muntelui acestuia, mută-te de aici acolo, şi se va muta, şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
21 Că acest neam nu iese, fără numai cu rugăciune şi cu post.
22 Şi întorcându-se ei în Galileea, le-a zis lor Iisus: Va să se dea Fiul Omului în mâinile oamenilor.
23 Şi-l vor omorî pre el, şi a treia zi se va scula; şi s-au întristat ei foarte.
24 Şi venind ei în Capernaum, au venit cei ce luau didrahme către Petru, şi au zis: Învăţătorul vostru nu dă didrahme? Zis-a, adevărat.
25 Şi când a intrat în casă, a apucat Iisus mai înainte de el zicând: Ce ţi se pare Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dăjdii, sau bir? De la fiii lor, sau de la cei străini?
26 Grăit-a Petru lui: De la cei străini. Zis-a Iisus lui: Iată dar că sunt slobozi fiii.
27 Ci ca să nu-i smintim pre dânşii, mergând la mare, aruncă undiţa, şi peştele care vei prinde întâi, ia-l; şi deschizând gura lui, vei afla un statir, acela luându-l, dă-l lor pentru mine, şi pentru tine.