2
Iar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii celei sănătoase.
Bătrânii să fie treji, cucernici, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
Aşijderea şi bătrânele întru îmbrăcăminte cu sfinţenie încuviinţate, neclevetitoare, nerobite de vin mult, învăţătoare de bine.
Ca să înţelepţească pre cele tinere să îşi iubească pre bărbaţii lor, să îşi iubească fiii.
Să fie întru întreagă înţelepciune, curate, cu grijă de casele lor. Bune, plecate bărbaţilor săi, ca să nu se hulească cuvântul lui Dumnezeu.
Pre cei tineri aşijderea îi îndeamnă să fie întru întreagă înţelepciune (întru curăţie).
Întru toate dând pre tine pildă de fapte bune, întru învăţătură, nestricare, cinste, nestricăciune.
Cuvânt sănătos, fără de prihană, ca cel protivnic să se ruşineze, neavând nimic a grăi de noi rău.
Slugile să se plece stăpânilor săi, întru toate să fie lor bineplăcuţi, nerăspunzându-le împrotivă, neviclenindu-i.
10 Ci credinţă bună arătându-le întru toate, ca pre învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu să o înfrumuseţeze întru toate.
11 Că s-a arătat Darul lui Dumnezeu cel Mântuitor tuturor oamenilor.
12 Învăţându-ne pre noi, ca lepădând păgânătatea, şi poftele cele lumeşti, cu întreagă înţelepciune, şi cu dreptate, şi cu bună credinţă să vieţuim în veacul de acum.
13 Aşteptând fericita nădejde, şi arătarea slavei Marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
14 Care s-a dat pre sine pentru noi, ca să ne mântuiască pre noi de toată fărădelegea, şi să îşi curăţească luişi norod ales, râvnitor de fapte bune.
15 Acestea grăieşte, şi îndeamnă, şi mustră cu toată porunca; nimenea pre tine să nu te defaime.