1 Aşa mi-a arătat Domnul, Dumnezeul: şi iată, un paner cu fructe de vară. 2 Şi a zis: Ce vezi tu, Amoase? şi am răspuns: Un paner cu fructe de vară. Atuncia a zis Domnul către mine: Venit-a sfârşitul asupra poporului meu Israel. Nu-i voiu mai ierta. 3 Şi cântările palatului se vor preface în bocete În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeul: Vor fi multe cadavre, Ce se vor arunca în tăcere în tot locul. 4 Ascultaţi aceasta, voi, cei ce înghiţiţi pe cei lipsiţi, Şi stârpiţi pe cei săraci ai ţării, 5 Zicând: „De ar trece mai curand această lună nouă, Ca să vindem grâul! Şi sabatul, Ca să deschidem să vindem bucatele!” Micşorând efa, şi mărind siclul, Şi strâmbătăţind balanţele cu înşelăciune: 6 Ca să cumpărăm cu argint pe cei lipsiţi, Şi pe cei săraci pentru o păreche de încălţăminte, Şi să vindem codina de grâu. 7 Domnul juratu-s’a pe mândria lui Iacob, Zicând: În veci nu voiu uita nici una din faptele lor. 8 Au doară pământul să nu se cutremure de aceasta? Şi să nu plângă cel ce locueşte pe el? Să nu se verse totul ca un fiuviu? Şi să nu fie purtat şi înecat, Ca de fluviul Egiptului? 9 În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeul, Voiu face ca soarele să apună la ameazi, Şi voiu întuneca pământul în ziua mare. 10 Voiu preface sărbătorile voastre in plângere, Şi toate cântările voastre în bocire; Voiu pune sac pe toată coapsa, Şi pleşuvie pe tot capul; Voiu face ca ţara să plângă, cum se plânge după un fiu unic, Şi sfârşitul său va fi ca o zi de amărăciune. 11 Iată, vin zilele zice Domnul, Dumnezeul Când voiu trimite foamete asupra acestei ţări; Nu foamete de pâne, nici sete de apă, Ci de auzirea cuvintelor Domnului. 12 Şi vor merge dela mare până la mare, Şi se vor duce dela mează-noapte până la răsărit, Căutând cuvântul Domnului, Dar nu-l vor afla. 13 În ziua aceea fecioarele cele frumoase şi tânării se vor topi de sete. 14 Cei ce jură pe păcatul Samariei, Şi care zic: Dane, viu este Dumnezeu, Şi viu este drumul tău, Beer-Şeba: Vor cădea şi nu se vor mai scula.