1 Vă fac cunoscut, fraţilor, evangelia, pe care am binevestit-o vouă, pe care aţi si primit-o, în care şi staţi,
2 Prin care şi sunteţi mântuiţi, dacă ţineţi cu tărie cu ce cuvânt v’am binevestit vouă, afară numai dacă în zadar aţi crezut.
3 Căci v’am dat în cele dintâiu aceea ce am şi primit, că Hristos potrivit scripturilor a murit pentru păcatele noastre.
4 Şi că fù înmormântat, şi că a înviat a treia zi potrivit scripturilor,
5 Şi că se arătă lui Chefa, după aceea celor doisprezece.
6 În urmă se arătă deodată la preste cinci sute de fraţi, dintre care mai mulţi sunt rămaşi până acum, iar unii adormiră.
7 După aceea se arătă lui Iacob, în urmă tuturor apostolilor.
8 Iar în urmă de tot mi-se arătă şi mie, naşterii timpurii oarecum.
9 Căci dintre apostoli eu sunt cel mai mic, ca unul care nu sunt de îndestul să fiu numit apostol, pentru că am urmărit biserica lui Dumnezeu;
10 Însă prin darul lui Dumnezeu sunt aceea ce sunt, şi darul său faţă de mine nu s’a făcut nelucrător, dar am muncit mai mult decât dânşii toţi, şi nu eu, ci darul lui Dumnezeu împreună cu mine.
11 Deci fie că eu, fie că aceia, aşà predicăm şi astfel aţi crezut.
12 Iar dacă se predică, Hristos că a înviat dintre morţi, cum zic unii între voi, că nu este înviere de morţi?
13 Iar dacă nu este înviere de morţi, nici Hristos n’a înviat:
14 Iar dacă Hristos n’a înviat, deşartă este dar predica noastră, deşartă şi credinţa voastră;
15 Dar suntem aflaţi şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe care nu l-a înviat dacă cu adevărat morţi nu se înviază.
16 Căci dacă morţi nu se înviază, nici Hristos n’a fost înviat;
17 Iar dacă Hristos n’a fost înviat, deşartă este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;
18 Prin urmare pierduţi sunt şi cei adormiţi în Hristos.
19 Dacă în viaţa aceasta suntem numai nădăjuind în Hristos, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20 Acum însă Hristos a fost înviat dintre morţi, pârga celor adormiţi.
21 Căci deoarece printr’un om este moarte, printr’un om este şi înviere a morţilor.
22 Pentru că după cum în Adam toţi mor, astfel şi în Hristos toţi vii vor fi făcuţi.
23 Dar fiecare în a sa ceată; pârgă este Hristos, apoi cei ai lui Hristos la venirea sa,
24 După aceea va fi sfârşitul, când dă lui Dumnezeu şi Tatăl împărăţia, când va fi desfiinţat orice domnie şi orice stăpânire şi putere.
25 Căci trebue ca el să împărăţească până ce „va fi pus pe toţi vrăjmaşii supt picioarele sale”.
26 Moartea, cel din urmă vrăjmaş, este desfiinţată;
27 „Căci tot a supus supt picioarele lui”. Iar când zice că tot a fost supus, învederat este că afară de cel care i-a supus lui toate.
28 Iar când va fi supus lui toate, atuncia şi Fiul însuşi va fi supus celui care i-a supus toate, ca să fie Dumnezeu totul în tot.
29 Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? În sfârşit dacă morţii nu se înviază, pentru ce se mai botează pentru dânşii?
30 Pentru ce stăm şi noi în primejdie în fiecare ceas?
31 În fiecare zi mor, pe lauda voastră, fraţilor, pe care o am în Hristos Iisus Domnul nostru.
32 Dacă ca om m’am luptat cu dobitoace sălbatice în Efes, care-mi este folosul? Dacă morţii nu se înviază, „să mâncăm şi să bem, căci mâne murim”,
33 Nu fiţi rătăciţi; vorbiri rele strică obiceiuri bune,
34 Treziţi-vă cum se cade şi nu păcătuiţi; căci unii au necunoştinţă de Dumnezeu, spre ruşinea voastră vorbesc.
35 Dar va zice cineva: cum înviază morţi? În ce fel de corp vin ei?
36 Nemintosule, tu ce semeni nu răsare dacă nu va fi putrezit;
37 Şi ce semeni, nu semeni corpul ce are să fie, ci grăuntele gol, dacă se nemereşte de grâu sau de ceva din celelalte:
38 Dar Dumnezeu îi dă corp după cum a voit, şi fiecăreia dintre seminţe corpul ei.
39 Nu orice trup este acelaşi trup; ci altul trup de oameni, altul trup de vite, altul trup de paseri, altul de peşti.
40 Şi sunt corpuri cereşti, şi corpuri pământeşti: dar alta este mărirea celor cereşti, şi alta a celor pământeşti;
41 Alta este strălucirea soarelui, şi alta strălucirea lunei, şi alta strălucirea stelelor: căci stea de stea de deosebeşte în strălucire.
42 Astfel este şi învirea morţilor. Este semânat în putrejune, se scoală în neputrejune:
43 Este semănat în necinste, se scoală în mărire; este semănat în slăbiciune, se scoală în putere;
44 Este semănat corp firesc, se scoală corp cu duh; dacă este corp firesc, este şi cu duh.
45 Astfel şi este scris: „s’a făcut întâiul om Adam spre suflet de viaţă”; cel din urmă Adam spre duh dătător de viaţă.
46 Dar nu cu duh este cel dintâiu, ci firesc, după aceea cel cu duh.
47 Întâiul om este „din pământ, de lut”, al doilea om, Domnul este din cer.
48 Ce fel este cel de lut, astfel sunt şi cei de lut, şi ce fel este cel ceresc, astfel sunt şi cei cereşti;
49 Şi după cum am purtat chipul celui de lut, vom purtà şi chipul celui ceresc.
50 Aceasta însă o zic, fraţilor, că trup şi sânge nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici putrejunea nu moşteneşte neputrejunea.
51 Iată, taină vă spun; toţi vom adormì, dar toţi vom fi schimbaţi,
52 Într’un moment, într’o clipeală de ochiu, la cea din urmă trâmbiţă; căci va trâmbiţà, şi morţii se vor sculà fără stricăciune, şi noi vom fi schimbaţi.
53 Pentru că trebue ca stricăciosul acesta să îmbrace nestricăciune şi muritorul acesta să îmbrace nemurire.
54 Iar când stricăciosul acesta va fi îmbrăcat nestricăciune şi muritorul acesta va fi îmbrăcat nemurire, atuncia va fi cuvântul care este scris: „înghiţită fù moartea spre biruire.
55 Unde îţi este moarte, biruinţa? Unde îţi este, moarte, acul?”
56 Iar acul morţii este păcatul, şi puterea păcatului este legea.
57 Dar mulţumită lui Dumnezeu, care ne dă biruinţă prin Domnul nostru Iisus Hristos.
58 Deaceea fraţii mei iubiţi fiţi nemişcaţi, neclintiţi, prisosind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este deşartă în Domnul.