1 La sfârşitul fiecărui al şaptelea an să faceţi iertare. 2 Şi iertarea se va face aşa: Tot creditorul să ierte împrumutul dat aproapelui său; să nu-l ceară dela aproapele său şi dela fratele său; că s’a prochiemat iertarea Domnului. 3 Dela străin poţi cere; dar ceeace vei avea la fratele tău, aceea să ierte mâna ta; 4 ca întru tine să nu fie nici un sărac; că Domnul te va binecuvânta în pământul, pre care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie ca să-l stăpâneşti de moştenire. 5 Numai de vei asculta de vocea Domnului Dumnezeului tău şi vei căuta să faci toate poruncile, câte-ţi poruncesc eu astăzi. 6 Că Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta cum ţi-a făgăduit, şi tu vei împrumuta multe popoare, dar tu nu te vei împrumuta; şi tu vei domni preste multe popoare, dar preste tine ele nu vor domni.
7 De va fi întru tine un nevoiaş dintre fraţii tăi, în una din cetăţile tale în pământul tău, care ţi-l dă ţie Domnul Dumnezeul tău, tu să nu-ţi învârtoşezi inima ta, nici să-ţi închizi mâna ta către fratele tău cel nevoiaş. 8 Ci să-i deschizi mâna ta, şi să-l împrumuţi cu atâta cât îi va fi de ajuns la nevoia lui în care se află. 9 Fereşte-te să nu fie în inima ta acel cuget înrăutăţit, ca să zici: Se apropie anul al şaptelea, anul iertării; şi ochiul tău să fie rău în contra fratelui tău celui nevoiaş, încât să nu-i dai, şi aşa el să strige asupra ta către Domnul, şi păcat să aibi. 10 Ci să-i dai, şi să nu-ţi pară rău întru inima ta, când îi dai; că pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău întru toate lucrările tale, pe care vei pune mâna ta. 11 Că nevoiaşii nu vor lipsi din pământul tău; deaceea eu poruncesc ţie, zicând; Deşchide mâna ta fratelui celui nevoiaş şi sărac din pământul tău.
12 Dacă din fraţii tăi, Ebreu sau Ebree, se va vinde ţie, şi-ţi va servi şase ani; atunci într’al şaptelea an să-l laşi dela tine. 13 Şi când îl vei lăsa să se ducă liber dela tine, să nu-l laşi cu mâna goală. 14 Ci dar să-i dai din turmele tale şi din aria ta şi din teascul tău; tu să-i dai din aceea, cu ce Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat pre tine. 15 Şi-ţi adu aminte, că serv ai fost în pământul Egiptului, şi Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat; pentru aceea îţi poruncesc eu lucrul acesta astăzi.
16 Şi când s’ar întâmplâ ca el să zică către tine: Eu nu voiu să ies dela tine, fiindcă el te iubeşte pre tine şi casa ta, că îi este bine cu tine; 17 atuncia să iei sula, şi s’o străpungi prin urechia sa şi prin uşa ta, şi atuncia va fi ţie serv pentru totdeauna; aşa să faci şi servei tale. 18 Să nu-ţi pară rău, când îl vei lăsa să se ducă liber dela tine, căci el ţi-a servit şase ani, îndoitul simbriei a unui năimit, şi Domnul Dumnezeul tău, te va binecuvânta întru toate câte vei face.
19 Tot întâiu-născutul, ce se va naşte din vacile tale şi din oile tale, parte bărbătească, să-l sfinţeşti Domnului Dumnezeului tău. Să nu lucrezi cu întâiu-născutul vacei tale, nici să nu tunzi întâiu-născutul oilor tale. 20 Înaintea Domnului Dumnezeul tău să-l mănânci, tu şi casa ta în tot anul, în locul care Domnul şi-l va alege.
21 Iar dacâ într’însul va fi ceva cusur, şchiop sau orb, orice cusur rău, atuncia să nu-l sacrifici Domnului Dumnezeului tău. 22 În lăuntrul porţilor tale să-l mănânci; cel necurat ca şi cel curat, îl poate mânca, cum se mănâncă acum căprioara şi cerbul. 23 Numai sângele lui să nu-l mănânci; pe pământ să-l verşi ca apa.