1 Ceriurilor, ascultaţi şi eu voiu vorbi! Şi pământule, ascultă cuvintele gurei mele! 2 Să curgă ca ploaia învăţătura mea, să cadă ca roaua cuvântul meu, ca ploaia cea măruntă preste verdeaţă, ca ploaia mare preste iarba crescută. 3 Că eu invoc numele Domnului; daţi mărirea Dumnezeului nostru. 4 El este stânca, lucrările lui sunt desăvârşite. Că toate căile cu dreptate sunt; Dumnezeu al adevărului, fără strâmbătate, el este just şi drept. 5 Ei s’au corupt contra lui. Nu mai sunt fiii lui, ci ocara acelora. O generaţiune perversă şi îndărătnică. 6 Tu aşa răsplăteşti Domnului, popor nebun şi neînţelept? Au nu este el părintele tău, care te-a câştigat? Nu este el care te-a făcut şi te-a întemeiat? 7 Adu-ţi aminte de ideile cele de demult. Luaţi aminte la anii generaţiunilor trecute. Întreabă pe părintele tău şi el îţi va spune, şi pre bătrânii tăi şi ei îţi vor mărturisi. 8 Când cel prea înalt împărţi naţiunilor moştenirea, când deosebi el pre fiii omului unii de alţii, el aşeză hotare naţiunilor, după numărul fiilor lui Israel. 9 Că partea Domnului fu poporul său, Iacob soartea moştenirei sale. 10 Aflatu-l-a în pământ deşert, în loc singuratic, plin de urlete şi de sălbătăciune, el îl conjură, îl conduse, şi-l apără ca lumina ochiului. 11 Precum vulturul mişcă cuibul, pluteşte preste puii săi, îşi întinde aripele sale, îi ia, îi poartă pe aripele lui, 12 Aşa îl conduse Domnul singur, şi nu fu cu dânsul zeu străin. 13 Trecutu-l-a preste înălţimile pământului, ca să mănânce fruptul câmpului, datu-i-a să curgă miere din piatră şi oleiu din stâncă vârtoasă; 14 Unt de vaci, lapte de oi, din grăsimea meilor şi a berbecilor născuţi în Basan şi a ţapilor, cu grăsimea din rărunchii grâului; şi băuşi vinul, sângele strugurului. 15 Şi Ieşurun se îngrăşă, asvârli din picior: Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat; te-ai lăţit, şi părăsi pre Dumnezeul care-l făcu, şi despreţui stânca mântuirei sale. 16 Ei îl întărâtară la pizmă prin zei străini, prin urîciune îl mâniară. 17 Ei jertfiră demonilor şi nedumnezeilor, zeilor, pre cari nu-i cunoscură, zeilor noi, de curând veniţi, de cari părinţii voştri nu s’au temut. 18 Stânca, care pre tine te-a născut, ai părăsit-o, şi ai uitat de Dumnezeul care te-a format. 19 Şi aceasta văzând Domnul şi supărându-se, Lepădă cu indignare pre fii săi şi pre fetele sale; 20 Şi zise: Ascunde-voiu faţa mea dela dânşii, voiu vedea ce va fi sfârşitul lor; că sunt generaţiune perversă. Fii, întru care nu este încredere. 21 Ei pre mine mă întărâtară la pizmă prin nedumnezei, şi mă mâniară prin deşertăciunile lor; Şi eu îi voiu întărâta la pizmă prin nepopor.
Şi-i voiu mânia prin o naţiune nebună. 22 Că focul s’a aprins în mânia mea, şi va arde până la cele mai adânci ale iaduului, şi va mistui pământul şi fruptele lui, şi va arde temeliile munţilor. 23 Voiu trimite asupră-i toate nenorocirile, şi voiu arunca în contra lor toate săgeţile mele. 24 Ei după ce vor fi topiţi de foame şi stinşi de friguri ferbinţi şi distrugere amară, voiu trimite asupră-le, şi dinţii fearelor, cu veninul târîtoarelor prin pulbere. 25 Pe din afară îi va răpi sabia, pe din lăuntru spaima, pre tânăr şi pre fecioară, pre sugător, cu omul alb de bătrâneţe, 26 Zis-am: Îi voiu răpi, amintirea lor o voiu şterge dintre oameni; 27 De nu mă temeam de sfiderea neamicului, ca nu cumva neamicii lor, pre sine necunoscându-se, să zică: Mâna noastră cea înaltă, şi nu Domnul a făcut toate acestea! 28 Că ei sunt naţiune ce se pierde prin sfaturile sale, şi nu este între dânşii înţelegere. 29 O! De ar fi fost înţelept, şi aceasta să înţeleagă, de ar fi cugetat la viitorul lor! 30 Cum ar urmări unul pre o mie, şi doi ar fugări zece mii, dacă stânca lor nu i-ar fi vândut pre ei, şi Domnul nu i-ar fi trădat! 31 Că stânca lor nu este ca stânca noastră; despre aceasta neamicii noştri însuşi să fie judecători; 32 Că vieaţa lor este din vieaţa Sodomei şi din câmpia Gomorei; strugurii lor sunt struguri înveninaţi; bobiţe amare. 33 Fiară de balaur este vinul lor şi otravă crudă de aspide! 34 Au nu sunt acestea ascunse la mine, sigilate între tesaurele mele? 35 A mea este răsbunarea, şi voiu răsplăti la timpul său. Piciorul lor va începe să alunece, aproape este ziua perderii lor, şi cele ce au să li-se întâmple, vin cu iuţeală. 36 Că Domnul va judeca pre poporul său şi de servii săi se va îndura; când va vedea că puterea lor a dispărut, şi nu vor mai fi nici din cei închişi nici din cei liberi. 37 Şi va zice: Unde sunt zeii lor, stânca, în care puseră încrederea lor, 38 Cari grăsimea sacrificiilor lor o mâncau, vinul prinoaselor lor îl beau? Scoale-se, şi să vă ajute, fie-vă loc de scăpare! 39 Vedeţi acum, că eu, eu însumi, sunt, că nu este Dumnezeu afară de mine; eu omor şi reînviez; eu rănesc şi vindec, şi nimenea nu scapă din mâna mea. 40 Că eu ridic spre cer mâna mea, şi zic: Viu sunt în veci! 41 Când voiu ascuţi fulgerul săbiei mele, şi mâna mea o voiu pune pe judecată, voiu înturna răsbunarea asupra duşmanilor mei, şi celor ce mă uresc, voi răsplăti. 42 Îmbăta-voiu săgeţile mele de sânge, şi sabia mea le va mânca carnea, sângele celor ucişi şi prinşi, din capetele mai marilor neamicului. 43 Cântaţi de bucurie, neamurilor, voi poporul său, că el va răsbuna sângele servilor săi, şi răsbunarea o va întoarce asupra neamicilor săi. Şi se va îndura de pământul său şi de poporul său.
44 Şi Moisi veni, şi toate cuvintele cântării acesteia le vorbi în urechile poporului, el şi Iosua, fiul lui Nun. 45 Şi sfârsind Moisi de a vorbi toate aceste cuvinte către tot Israelul, 46 zise către dânşii: Puneţi-vă inima la toate cuvintele acestea, pre cari eu le mărturisesc vouă astăzi, pre cari voi să le porunciţi fiilor voştri, ca ei să caute a face toate cuvintele legii acesteia. 47 Că acest cuvânt nu în deşert este pus vouă; el este vieaţa voastră, şi prin acest cuvânt vi-se vor prelungi zilele voastre în pământul, la care treceţi Iordanul ca să-l stăpâniţi.
48 Şi Domnul vorbi lui Moisi tot în acea zi, zicând: 49 Suie-te pe muntele Abarim, muntele Nebo, care este în pământul Moabului, în dreptul Ierichonului; şi te uită la pământul Canaan, ce-l dau de moştenire fiilor lui Israel. 50 Şi să mori pe muntele care te sui, şi să te adaugi la poporul tău, precum Aaron fratele tău a murit pe muntele Hor, şi fu adaos la poporul său. 51 Pentru că aţi păcătuit în contra mea, în mijlocul fiilor lui Israel, la apa certei, la Kadeş, în pustiul Zin, şi nu m’aţi sfinţit în mijlocul fiilor lui Israel. 52 Că tu numai de departe vei vedea pământul, şi nu vei întra acolo, în pământul pre care-l dau fiilor lui Israel.