1 După întâmplările acestea regele Ahasver mări pre Haman, fiul lui Hammedata, Agagheul, şi-l înălţă, şi puse pe scaunul său mai sus decât al tuturor mai marilor depe lângă el. 2 Şi toţi servii regelui, cari erau la poarta regelui, se plecau şi se închinau lui Haman; că aşa poruncise regele pentru el. Dar Mordacheu nu se plecă, nici nu se închină lui. 3 Atuncia ziseră servii regelui, cari erau la poarta regelui, către Mordacheu: Pentru ce calci porunca regelui?
4 Şi ei în toate zilele îi ziceau aceasta, dar el nu ascultă de ei. Şi ei spuseră lui Haman, ca să vază, dacă Mordacheu va fi statornic în hotărîrea sa, căci el le-a fost spus, că este Iudeu. 5 Şi Haman văzând, că Mordacheu nu se pleacă şi nu se închină lui, Haman se umplu de mânie. 6 Şi crezu prea puţin pentru el de a pune mâna numai pe Mordacheu; căci i-se supusese poporul lui Mordacheu; de aceea caută Haman să nimicească pre toţi Iudeii, cari erau în tot regatul lui Ahasver, anume pre poporul lui Mordacheu.
7 În luna întâia, care era luna Nisan, în anul al doisprezecelea al regelui Ahasver, se aruncă Pur, adecă sorţ, înaintea lui Haman, din zi în zi, şi din lună în lună, şi a căzut sorţul pe luna a douăsprezecea, adecă luna Adar. 8 Şi Haman zise către regele Ahasver: Este un popor împrăştiat şi risipit printre popoarele din toate provinciile regatului tău; şi legile lui se deosebesc de legile tuturor popoarelor, şi nu ţine legile regelui; deci nu este în folosul regelui, ca să-i sufere. 9 De place regelui, atuncia să se scrie, ca ei să fie nimiciţi; şi eu voiu cumpăni zece mii de talanţi de argint în mânele celor însărcinaţi cu lucrul, ca să le aducă în tesaurele regelui. 10 Şi scoţând regele inelul său din mâna sa, îl dădu lui Haman, fiul lui Hammedata, Agagheul, neamicul Iudeilor. 11 Şi regele zise către Haman: Argintul ţineţi-l, şi cu poporul fă cum îţi va plăcea.
12 Deci se chiemară scriitorii regelui în a treisprezecea zi a lunei întâia, şi se scrise în totul, cum zise Haman către satrapii regelui şi către guvernatorii fiecărei provincii, şi către mai marii fiecărui popor din fiecare provincie, după chipul scrierei lor, şi către fiecare popor în limba sa; în numele regelui Ahasver se scrise, şi se sigilă cu inelul regelui. 13 Şi se trimeseră scrisori cu alergători în toate provinciile regelui, ca să nimicească, să omoare şi să peardă pre toţi Iudeii, tineri şi bătrâni, copii şi femei, pre toţi într’o zi, în a treisprezecea zi a lunei a douăsprezecea, adecă luna Adar, şi să prade averile lor. 14 Câte o copie depe scrisoare s’a trimes în toată provincia, ca să proclame ca edict către toate popoarele, ca ele să fie gata în acea zi. 15 Alergătorii, grăbiţi de porunca regelui, ieşiră, şi edictul se proclamă şi în Şuşan, cetatea palatului. Şi regele şi Haman se puseră la băut; iar cetatea Şuşan era în nelinişte.