1 De va fura cineva bou sau oaie, şi o va junghia, sau o va vinde, să plătească cinci boi pentru bou, şi patru oi pentru oaie,
2 De se va afla furul spărgând, şi fiind lovit, va muri, nu va fi pentru dânsul vărsare de sânge. 3 Iar de se va face aceasta după răsăritul soarelui, atunci va fi pentru dânsul vărsare de sânge; furul să plătească tot; şi de nu va avea din ce, el să se vândă pentru furtul său. 4 Iar furtul, de se va afla viu încă în mâna lui, fie bou, fie asin, fie oaie, el să-l plătească îndoit.
5 De va paşte careva ţarina sau via altuia, şi de-i va mâna vita sa, ca să pască în ţarina altuia, acela să plătească cu cele mai bune din ţarina sa, şi cu ce este mai bun din via sa.
6 De va ieşi foc, care să cuprindă spini, şi să ardă clăi de grâu tăiat, sau încă în spice; sau ţarină; cel ce a dat foc să plătească toate.
7 De va da careva vecinului său argint sau vase spre păstrare, şi acestea se vor fura din casa lui; de se va afla furul, el să întoarcă îndoit. 8 Iar de nu se va afla furul, domnul casei se va aduce judecătorilor, că el n’a pus mâna pe lucrul aproapelui său. 9 În orice cauză de nedreptate, fie bou sau asin, sau oaie, sau vestmânt sau alt lucru perdut, de care va zice careva: Acesta este al meu; cauza amândurora să vină înaintea judecătorilor, şi acela, pre care judecătorii îl vor osândi, să plătească aproapelui său îndoit.
10 De va da careva aproapelui său spre păzire asin, sau bou, sau oaie, sau altă vită, şi ea va muri, sau se va strica, sau se va răpi, fără ca nimenea să fi văzut; 11 Jurământul lui Dumnezeu să fie între amândoi, că n’a pus mâna pe lucrul aproapelui său, şi domnul vitei va lua stârvul, şi celalt, nu va plăti nimic. 12 Iar de s’a furat din casa lui, el să plătească pre stăpânul aceluia. 13 De va fi fost sfăşiată, să aducă vita sfăşiată, de mărturie, şi nu va plăti nimic.
14 De va lua careva dela aproapele său vită împrumut, şi ea se va strica, sau va muri, şi stăpânul nu a fost de faţă, o va plăti. 15 De faţă stăpânul vitei fiind, nu va plăti, de a fost un năimit, să socotească în simbrie.
16 De va amăgi careva o fecioară, încă nelogodită, şi se va culca cu dânsa, să o înzestreze, şi să o ia lui de femeie. 17 Iar de nu va voi părintele ei să o dea lui, el va cumpăni argint dupre zestrea fecioarei.
18 Pre fermecătoare să nu o lase să trăească.
19 Tot cel ce se împreună cu vită să se omoare.
20 Cel ce sacrifică altor zei, decât numai lui Dumnezeu, să se piardă de tot.
21 Pre străin să nu-l strâmtorezi, nici să-l asupreşti, că şi voi străini aţi fost în pământul Egiptului.
22 Pre nici o văduvă să nu o asupriţi, nici pre un orfan. 23 De-i veţi asupri, şi de vor striga ei cătră mine, eu voiu auzi strigarea lor; 24 Şi mânia mea se va aprinde, şi pre voi vă voiu ucide cu sabie, şi femeile voastre vor rămânea văduve, şi fiii voştri orfani.
25 De vei împrumuta argint poporului meu, anume săracului care este lângă tine, să nu-i fii lui ca un camătar, şi să nu-i impună camătă. 26 Şi de vei lua amanet vestmăntul aproapelui tău, să-l înapoezi până la apusul soarelui; 27 căci acesta este singurul lui acoperământ spre a-şi acoperi pielea sa; în ce va dormi? Şi va fi, când va striga cătră mine, eu-l voiu asculta pre dânsul, că eu sunt îndurător.
28 Pre judecători să nu-i blestemi, şi pre domnitorul poporului tău să nu-l defaimi.
29 Cu prinoasele ariei tale, şi cu ale teascului tău să nu întârzii; pre întâiu-născutul dintre fiii tăi mi-l vei da. 30 Aşa să faci cu boul tău şi cu oaia ta; şapte zile vor fi ele cu muma lor, iar în ziua a opta mie le vei da.
31 Şi voi să fiţi mie oameni sfinţi, şi să nu mâncaţi carne sfăşiată depe câmpuri; la câni să o aruncaţi.