1 Abraam era bătrân şi înaintat în zile, Domnul binecuvântase pre Abraam întru toate. 2 Şi zise Abraam servului său, celui mai vechiu din casa sa, care era mai mare preste toate ale sale: Pune-ţi, rogu-te, mâna ta sub coapsa mea: 3 Şi-mi jură pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că tu fiului meu nu vei lua femeie dintre fetele Cananeilor, între cari locuesc eu; 4 ci, că vei merge în pământul meu şi în locul naşterii mele, şi vei lua femeie fiului meu Isaac.
5 Şi servul îi răspunse: Poate că nu va vrea fecioara să vină cu mine în pământul acesta; atunci întoarce-voiu pre fiul tău în pământul acela, din care ai ieşit?
6 Şi Abraam îi zise: Fereşte-te, ca nu cumva să reîntorci pre fiul meu acolo. 7 Domnul Dumnezeul cerului, care m’a luat pre mine din casa părintelui meu şi din pământul naşterii mele; şi care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: seminţiei tale voiu da pământul acesta: el va trimite pre îngerul său înaintea ta, şi tu vei lua de acolo femeie fiului meu. 8 Şi dacă fecioara nu va voi să vină cu tine, scăpat vei fi de acest jurământ al meu: numai să nu reîntorci pre fiul meu acolo. 9 Şi servul puse mâna sa sub coapsa lui Abraam, stăpânul său, şi se jură lui pentru lucrul acesta.
10 Şi servul luă zece cămile din cămilele stăpânului său, şi merse, având în mâna sa din toate bunătăţile stăpânului său: şi sculându-se, se duse în Mesopotamia, la cetatea lui Nahor. 11 Şi el despre seară, pre când cele ce scoteau apă ieşiau, lăsă să îngenunche cămilele afară de cetate, lângă o fântână de apă.
12 Şi zise: Doanme, Dumnezeul stăpânului meu Abraam, rogu-te, ca să am întâlnire fericită astăzi, şi arată milă stăpânului meu Abraam! 13 Iată eu stau lângă această fântână de apă, şi fetele locuitorilor din cetate ies, ca să scoată apă: 14 Fie dar, ca fecioara cătră care voiu zice eu: rogu-te, pleacă-ţi vadra ta, şi-mi dă să beau; şi ea va răspunde: bea, şi încă şi cămilele tale le voiu adăpa; fă, rogu-te, ca aceasta să fie cea hotărâtă pentru servul tău Isaac; şi printr’aceasta voiu cunoaşte, că tu ai arătat milă stăpânului meu.
15 Şi înainte de a mântui el a vorbi, iată Rebeca, fica lui Bethuel, fiul Milchei, femeia lui Nahor, fratele lui Abraam, ieşia afară, avându-şi vadra pe umărul ei. 16 Şi fata era la faţă frumoasă foarte, fecioară era, şi bărbat n’o cunoscuse pre ea. Şi ea pogorîndu-se la fântână şi umplându-şi vadra, se sui iarăşi în sus. 17 Şi servul îi alergă înainte, şi-i zise: Lasă-mă, rogu-te, să beau puţină apă din vadra ta. 18 Şi ea-i răspunse: Bea, Domnul meu! Şi ea îndată dând vadra sa jos, o luă în mână, şi-i dete să bea. Şi după ce îi dete lui să bea, îi zise: 19 Şi pentru cămilele tale voiu scoate, până ce vor înceta de băut. 20 Şi curând deşertându-şi vadra sa în adăpătoare, alergă iarăşi la fântână, ca să scoaţă alta; şi scoase pentru toate cămilele lui. 21 Şi acest om mirându-se de dânsa, tăcea, voind să cunoască, dacă Domnul a făcut să prospere calea lui au nu.
22 Şi după ce cămilele încetară de băut, luă omul acela o verigă de nas de aur, grea de jumătate de siclu; şi două brăţare pentru mânile ei, grele de zece siclii de aur, 23 Şi-i zise: A cui fică eşti tu? Spune-mi, rogu-te! Oare nu este în casa părintelui tău loc, ca noi să mânem? 24 Şi ea-i răspunse: Eu sunt fica lui Bethuel, fiul Milchei, pre care l-a născut ea lui Nahor. 25 Şi ea îi mai zise: Paie şi nutreţ sunt multe la noi, cum şi loc de mas. 26 Şi omul acesta se închină şi se prosternă înaintea Domnului; 27 şi zise: Binecuvânţat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Abraam, care n’a depărtat mila sa şi adevărul său dela stăpânul meu; pe cale dreaptă m’a condus pre mine Dumnezeu la casa fraţilor stăpânului meu.
28 Şi fecioara alergă şi spuse în casa mumei sale aceste întâmplări. 29 Şi Rebeca avea un frate cu numele Laban, şi Laban alergă la acel om afară la fântână. 30 Şi după ce văzu el veriga de nas şi brăţarele la mânile surorei sale, şi după ce auzi cuvintele Rebecei, sora sa, care zicea: Omul acela aşa mi-a vorbit: el veni la om, şi iată acesta sta lângă cămilele sale la fântână. 31 Şi Laban îi zise: Vino înăuntru, binecuvântate al Domnului, pentru ce stai afară? Eu am pregătit casa, şi loc este pentru cămile. 32 Şi omul întră în casă, şi Laban desărcină cămilele, şi dete paie şi nutreţ cămilelor, şi apă de spălat pentru picioarele lui şi pentru picioarele oamenilor cari erau cu dânsul. 33 Şi-i puse lui înainte de mâncare. Şi el zise: Eu nu voiu mânca, până ce nu voiu vorbi cele ce am de vorbit. Şi Laban zise: Vorbeste!
34 Şi el zise: Eu sunt servul lui Abraam; 35 Şi Domnul a binecuvântat pre stăpânul meu foarte, şi el s’a mărit; că i-a dat lui oi şi boi, şi aur şi argint, şi servi şi serve, cămile şi asini. 36 Şi Sara, femeia stăpânului meu, născu stăpânului meu fiu la bătrâneţele ei, şi el dete acestuia toate câte are el. 37 Şi stăpânul meu m’a jurat, zicând: Tu să nu iei fiului meu femeie din fetele Cananeilor, într’al căror pământ locuesc eu; 38 ci mai vârtos să mergi la casa părintelui meu, şi la neamul meu, şi să iei femeie fiului meu. 39 Şi eu zisei stăpânului meu: Dar poate fecioara nu va voi să vină cu mine. 40 Şi el mi-a zis: Domnul, pe a căruia cărare umblu eu, va trimite îngerul său cu tine, şi-ţi va da norocire în calea ta, ca tu să iei femeie fiului meu din neamul meu şi din casa părintelui meu. 41 Atunci tu vei fi scăpat de jurământul meu, dacă te vei duce la neamul meu, şi ei nu-ţi vor da ţie femeie; atunci scăpat vei fi de jurământul meu. 42 Şi venind astăzi la această fântână, am zis: Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Abraam! Dacă voeşti, ca eu să am noroc în calea pe care umblu, 43 iată eu stau lângă această fântână de apă, şi va fi, ca fecioara care va ieşi ca să scoată apă, şi eu îi voiu zice: Dă-mi, rogu-te, să beau puţină apă din vadra ta. 44 Şi ea-mi va răspunde: Bea tu, şi după aceea şi pentru cămilele tale voiu scoate; aceea să fie femeia pre care Domnul a hotărât-o pentru fiul stăpânului meu. 45 Mai înainte de a sfârşi eu cuvântul acesta întru inima mea, iată Rebeca ieşi, având vadra pe umărul său; şi pogorându-se la fântână a scos apă; şi eu i-am zis: Lasă-mă, rogu-te, să beau! 46 Şi ea curând şi-a dat vadra jos, depe umerii ei, şi zise: Bea tu, şi voiu adăpa şi cămilele tale. Şi eu am băut, şi ea mi-a adăpat şi cămilele. 47 Şi eu o întrebai pre ea, zicând: A cui fică eşti tu? Şi ea răspunse: Eu sunt fica lui Bethuel, fiul lui Nahor, pre care i-l-a născut Milcha. Atunci eu îi pusei veriga aceasta la nasul ei, şi brăţarele la mânile ei. 48 Şi eu mă închinai şi mă prosternăi înaintea Domnului, şi binecuvântai pre Domnul Dumnezeul lui Abraam, al stăpânului meu, carele m’a condus pe cale dreaptă, ca eu să iau pentru fiul stăpânului meu pre fata fratelui lui. 49 Şi acum dacă vreţi să arătaţi dragoste şi credinţă cătră stăpânul meu, spuneţi-mi; şi dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă întorc spre dreapta sau spre stânga.
50 Şi Laban şi Bethuel răspunseră, zicând: Acest lucru a ieşit dela Domnul, noi nu-ţi putem spune nici rău nici bine. 51 Iată Rebeca înaintea ta, ia-o, şi te du cu dânsa, şi să fie femeie fiului stăpânului tău, dupre cum a vorbit Domnul. 52 Şi auzind servul lui Abraam cuvintele lor, se prosternă până la pământ înaintea Domnului. 53 Şi servul scoase scule de argint şi scule de aur şi vestminte, şi le dete Rebecei, şi lucruri preţioase dete el fratelui ei şi mumei ei.
54 Şi mâncară şi băură, el şi oamenii cari erau cu dânsul, şi maseră acolo. Şi sculându-se de dimineaţă, zise servul: Lăsaţi-mă să plec la stăpânul meu. 55 Şi fratele Rebecei şi muma ei ziseră: Să mai rămână cu noi copila încă câteva zile, cel puţin zece, apoi să meargă. 56 Şi el zise lor: Nu mă opriţi, deoarece Domnul a norocit calea mea; lăsaţi-mă să merg la stăpânul meu. 57 Şi ei îi ziseră: Să chemăm fata, şi să-i întrebăm voia din chiar gura ei. 58 Şi chemară pre Rebeca, şi-i ziseră: Vrei tu să mergi cu omul acesta? Şi ea răspunse: Merg! 59 Astfel lăsară ei pre Rebeca, sora lor, şi pre doica ei, să meargă cu servul lui Abraam şi cu oamenii lui. 60 Şi ei binecuvântară pre Rebeca, şi-i ziseră: Tu sora noastră, tu, să te îmmulţeşti întru mii de zeci de mii, şi seminţia ta să stăpânească porţile inamicilor lor.
61 Şi sculându-se Rebeca şi servele ei, se suiră pe cămile, şi se duseră după omul acela. Şi servul luând pre Rebeca, plecară. 62 Şi Isaac se întorcea dela fântâna Lahai-Roi; că el locuia în pământul despre miazăzi. 63 Că Isaac ieşia la câmp, ca să cugete de cătră seară; şi râdicându-şi el ochii săi, se uită, şi iată cămilele veniau, 64 Dar şi Rebeca înălţându-şi ochii săi, văzu pre Isaac, şi sări jos depe cămilă; 65 că ea zisese cătră serv: Cine este bărbatul acela, carele vine pe câmp înaintea noastră? Şi servul îi zise: Acesta este stăpânul meu; atunci ea îşi luă vălul şi se acoperi. 66 Şi servul spuse lui Isaac toate lucrurile câte a făcut. 67 Şi Isaac duse pre Rebeca în cortul Sarei, muma lui, şi el luă pre Rebeca de femeie, şi o iubi. Şi Isaac se mângâe de moartea mumei sale.