1 Dar voi înşivă ştiţi, fraţilor, că intrarea noastră la voi n’a fost în deşert.
2 Ci, deşi am suferit mai nainte, şi am fost ruşinos înfruntaţi în Filipi după cum ştiţi, am îndrăznit în Dumnezeul nostru să spunem către voi, cu multă luptă evangelia lui Dumnezeu.
3 Căci îndemnarea noastră nu este din rătăcire, nici din necurăţenie, nici în înşelăciune.
4 Ci după cum am fost învredniciţi de Dumnezeu, ca să ni-se încredinţeze evangelia astfel vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne lămureşte inimile noastre.
5 Pentru că niciodată nu ne-am arătat cu cuvântare de linguşire, după cum ştiţi, nici supt cuvânt pentru pornire spre înavuţire, Dumnezeu este martor,
6 Nici căutând mărire dela oameni, nici dela voi, nici dela alţii, deşi putem să fim în cinste ca apostoli ai lui Hristos:
7 Ci ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, după cum o mumă încălzeşte pe copiii ei:
8 Astfel plini de iubire pentru voi eram bucuroşi să vă dăm nu numai evangelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre chiar, pentru că v’aţi făcut iubiţi nouă.
9 Căci vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala noastră şi de munca noastră: noapte şi zi lucrând spre a nu împovărà pe cineva dintre voi, am predicat către voi evangelia lui Dumnezeu.
10 Voi sunteţi martori şi Dumnezeu cu câtă sfinţenie şi dreptate şi desăvârşire ne-am arătat vouă, care credeţi.
11 După cum ştiţi cum ne-am arătat îndemnându-vă şi povăţuind pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii săi.
12 Şi rugându-vă cu stăruinţă să umblaţi cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia şi mărirea sa.
13 Şi pentru aceasta şi noi mulţumim neîncetat lui Dumnezeu, că luând voi cele auzite dela noi, cuvântul lui Dumnezeu, aţi primit, nu al oamenilor cuvânt, ci după cum este adevărat al lui Dumnezeu cuvânt, care se şi lucrează în voi care credeţi.
14 Căci voi, fraţilor, v’aţi făcut următori ai bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudea în Hristos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi dela cei de un neam cu voi, după cum şi ei dela Iudei.
15 Care şi pe Domnul l-au omorît, pe Iisus, şi pe profeţii lor, şi pe noi ne-au urmărit şi lui Dumnezeu nu sunt plăcuţi şi tuturor oamenilor împotrivitori,
16 Oprindu-ne pe noi să vorbim neamurilor ca să fie mântuite, pentru ca ei să împliniască totdeauna păcatele lor. Dar a ajuns preste dânşii mânia până la sfârşit.
17 Iar noi, fraţilor, departe fiind dela voi, foarte puţin timp, cu faţa, nu cu inima, mai mult ne-am silit cu mult dor ca să vedem faţa voastră.
18 Deaceea am voit să venim la voi – eu Pavel – şi odată şi de două ori – şi ne-a împedecat satana.
19 Căci care este nădejdea noastră sau bucuria sau cununa laudei, sau nu sunteţi şi voi înaintea Domnului nostru Iisus la venirea lui?
20 Negreşit, voi sunteţi mărirea şi bucuria noastră.