1 Pe când Israel era prunc, eu l-am iubit, Şi din Egipt am chemat pe fiul meu. 2 Dar cu cât profeţii îi chemau, cu atâta se depărtau dela dânşii; Jertfeau Baalilor, Şi tămâiau chipurilor cioplite. 3 Eu am dat lui Efraim un conducător, care îi lua în braţele sale; Dar n’au cunoscut, că eu voiam să-i îndrept. 4 Trasu-i-am cu funii de omenie, Şi cu legături de iubire; Şi fostu-le-am ca cei ce ridică jugul depe grumaz; Şi pus-am nutreţul înaintea lor. 5 În pământul Egiptului nu se va mai întoarce; Căci Asirianul este regele lui: Căci n’a voit să se întoarcă către mine. 6 Sabia cădea-va preste cetăţile lui, Şi va strica zăvoarele lui, şi le va mistui, Pentru sfaturtle lor. 7 Poporul meu este pe povârnişul răsculării împotriva mea; Şi deşi au fost chemaţi către cel Preaînalt, Nimenea nu l-a înălţat. 8 Cum să te dau, Efraime? Cum să te părăsesc, Israele? Cum să te fac ca Adma? Cum să te pun ca Zeboimul? Inima mea s’a întors în mine, Compătimirea mea s’a aprins. 9 Nu voiu îndeplini aprinderea mâniei mele, Nu voiu mai strica Efraimul: Căci eu Dumnezeu sunt, şi nu om, Cel sfânt în mijlocul tău; Şi nu voiu veni în mânie. 10 Vor urma Domnului, Când va mugi ca leul; Da, el va mugi; Atuncia vor alerga fiii dela apus: 11 Vor alerga din Egipt, ca paserea, Şi ca porumbiţa din pământul Asiriei; Şi-i voiu reaşeza în casele lor, Zice Domnul.