1 O tu, pământ cu umbră îndoită, Cel de preste râurile Etiopiei! 2 Cel ce trimeţi soli pe mare, Şi în vase de papură pe ape! Mergeţi, trimeşi iuţi, la poporul acela, cel înalt la statură şi strălucitor, La acel popor groaznic din începutul său şi până acum, Popor ce măsoară cu frânghia, şi încalcă tot, Pre al cărui pământ îl înundă fluviile. 3 Toţi locuitorii lumei, şi câţi locuiţi acest pământ, Luaţi seamă, când se va înălţa steagul pe munţi! Ascultaţi, când se va sufla din trâmbiţă! 4 Căci aşa a zis Domnul către mine: Ca linişte privit-am Din locaşul meu, Ca arşiţă strălucitoare pe iarbă verde, ca nourul de roauă în arşiţa secerişului; 5 Dar mai nainte de seceriş, după ce s’a trecut floarea, Şi fioarea s’a făcut aguridă, Atuncia tăiatu-s’au ramurile cu cosorul, Şi s’au îndepărtat viţele, tăindu-se; 6 S’au lăsat toate pentru pasările răpitoare ale munţilor, Şi pentru fiarele pământului; Ca să văreze în ele pasările răpitoare, Şi să ierneze într’însele toate fiarele pământului. 7 În timpul acela aducese-va dar Domnului, Dumnezeul oştirilor, Dela poporul cel înalt la stătură şi strălucitor, Dela poporul groaznic din începutul său şi până acum, Popor ce măsoară cu frânghia şi încalcă toate, Pre al cărui pământ îl înundă fluviile, În locul numelui Domnului, Dumnezeul oştirilor, în muntele Sion.