1 Şi Iefta, Galaadeanul, era viteaz; şi el era fiul unei meretrice; şi Galaad a născut pre Iefta. 2 Şi femeia lui Galaad i-a născut lui fii; şi când fiii lui Galaad crescură, ei isgoniră pre Iefta, zicându-i: Nu vei avea moştenire în casa părintelui nostru, că tu eşti fiul unei alte femei. 3 Şi Iefta fugi de dinaintea fraţilor săi, şi locuia în pământul Tob. Şi se adunară la Iefta oameni fără căpătâi, şi ieşiau cu dânsul.
4 Şi după câtva timp se luptară fiii lui Ammon cu Israel. 5 Şi când fiii lui Ammon se luptară cu Israel, bătrânii Galaadului se duseră spre a lua pre Iefta din pământul Tob. 6 Şi ei ziseră lui Iefta: Vino, şi fii căpetenia noastră, ca să ne luptăm cu fiii lui Ammon. 7 Şi Iefta zise bătrânilor Galaadului: Oare nu m’aţi urît, şi nu m’aţi isgonit din casa părintelui meu? Pentru ce deci veniţi acum la mine, când sunteţi în nevoie? 8 Şi bătrânii Galadului ziseră lui Iefta: Tocmai deaceea ne-am întors la tine, ca să mergi cu noi, şi să te lupţi cu fiii lui Ammon, şi să fii cap nouă şi tuturor locuitorilor Galaadului. 9 Şi Iefta răspunse bătrânilor Galaadului: Dacă voi mă aduceţi înapoi, ca să mă bat cu fiii lui Ammon, şi Domnul de-i va da în mânile mele, fi-voiu eu capul vostru? 10 Şi bătrânii Galaadului ziseră lui Iefta: Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvântul tău. 11 Şi Iefta se duse cu bătrânii Galaadului, şi poporul îl puse cap şi căpetenie preste dânsul; şi Iefta vorbi toate cuvintele sale înaintea Domnului în Miţpe.
12 Şi Iefta trimise soli la regele fiilor lui Ammon, zicând: Ce este între mine şi între tine, că tu ai venit la mine, spre a face resbel în pământul meu? 13 Şi regele fiilor lui Ammon răspunse trimişilor lui Iefta: Pentru că Israel a luat pământul meu, când a ieşit din Egipt, dela Arnon până la Iabbok şi până la Iordan; şi acum înapoiaţi-mi-l cu pace.
14 Şi Iefta trimise iarăşi soli la regele fiilor lui Ammon, 15 şi zise către dânsul: Aşa zice Iefta: Israel n’a luat pământul Moabului nici pământul fiilor lui Ammon. 16 Căci când a ieşit Israel din Egipt, merse el în pustiu la MareaRoşie; şi sosind la Kadeş, 17 trimise Israel soli la regele Edomului, zicând: Rogu-te, să trec prin pământul tău! Dară regele Edomului n’a voit să audă; şi a trimis la regele Moabului, şi nici el n’a voit. Deci Israel rămase în Kadeş. 18 Atuncia umblând prin pustiu ocoli pământul Edomului şi pământul Moabului; şi sosind în partea despre răsăritul pământului Moabului, tăbărîră dincolo de Arnon, dară nu veniră în hotarul Moabului: că Arnonul era hotarul Moabului. 19 Şi Israel trimise soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Heşbonului; şi Israel zise către dânsul: Rugămu-te, să trecem prin pământul tău până la locul nostru. 20 Şi Sihon neîncrezându-se în Israel, ca să treacă pământul său, adună Sihon tot poporul său, şi tăbărî în Iahaz, şi se luptă cu Israel. 21 Şi Domnul Dumnezeul lui Israel dădu pre Sihon şi pre tot poporul lui în mâna lui Israel, şi ei îl bătură; şi Israel luă în stăpânire tot pământul Amoreilor, cari locuiau în acel pământ. 22 Şi ei luară în stăpânire tot cuprinsul Amoreilor dela Arnon până la Iabbok, şi dela pustiu până la Iordan. 23 Şi acum, când Domnul Dumunezeul lui Israel a alungat pre Amorei de dinaintea poporului său Israel, mai ceri tu a-l stăpâni? 24 Au doară, ceeace Chemoş, Dumnezeul tău, îţi dă ţie de stăpânire, aceea tu să nu stăpâneşti? Aşa şi tot aceeace Domnul Dumnezeul nostru alungă de dinaintea noastră, aceea voni stăpâni. 25 Şi au doară eşti tu mai bun decât Balak, fiul lui Zippor, regele Moabului? Certatu-s’a el cu Israel, sau luptatu-s’a cu el? 26 Pe când Israel locuia în Heşbon şi în satele lui, în Aroer şi în satele lui, şi în toate cetăţile, cari sunt la ţărmurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le-aţi dat slobozie în acel timp? 27 Da, eu nu am păcătuit în contra ta, ci tu rău faci cu mine, răsboindu-te în contra mea. Domnul judecătorul, să judece astăzi intre fiii lui Israel şi între fiii lui Ammon. 28 Şi regele fiilor lui Ammon nu ascultă cuvintele lui Iefta, pre cari el i-le trimise.
29 Şi spiritul Domnului veni asupra lui Iefta, şi el trecu prin Galaad şi Manase, şi trecu prin Miţpe din Galaad, şi dela Miţpe din Galaad trecu asupra fiilor lui Ammon.
30 Şi Iefta făcu vot Domnului, zicând: Dacă tu vei da în mâna mea pre fiii lui Ammon, 31 ceeace va ieşi din uşile casei mele spre întâmpinarea mea, când în pace mă voiu întoarce dela fiii lui Ammon, va fi a Domnului şi o voiu aduce ardere de tot.
32 Şi Iefta trecu spre fiii lui Ammon, spre a se lupta cu el; şi Domnul i-a dat în mâna lui. 33 Şi el îi bătu dela Aroer, până la Minnit douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim cu ucidere mare foarte. Aşa fiii lui Ammon fură umiliţi înaintea fiilor lui Israel.
34 Şi când Iefta veni la Miţpe în casa lui, iată, fica lui ieşia întru întâmpinarea lui, cu timpane şi cu danţuri; ea era unică, el nu avea afară de dânsa fiu sau fică. 35 Şi când el o văzu, îşi rupse vestmintele sale, şi zise: Ah, fica mea, adânc mă loveşti şi mă turburi! Că eu am deşchis gura mea către Domnul. şi nu o pot întoarce. 36 Şi ea zise către dănsul: Părintele meu, de ai deşchis gura ta către Domnul, fă cu mine, cum a rostit gura ta, pentru că Domnul ţi-a făcut răsbunare asupra neamicilor tăi, fiii lui Ammon. 37 Şi ea zise către părintele ei: Fie-mi învoit aceasta: lasă-mă două luni, ca să mă duc şi să mă cobor în munţi, şi să plâng fecioria mea, eu şi tovarăşele mele. 38 Şi el zise: Du-te! Şi el o lăsă pre ea două luni. Deci ea se duse cu tovarăşele ei, şi plânse fecioria ei în munţi. 39 Şi după trecerea de două luni, ea se întoarse la părintele ei, şi el împlini cu dânsa votul, pre care l-a votat. Şi ea nu cunoscuse bărbat. Şi a fost datină în Israel: 40 Din an în an ficele lui Israel mergeau spre a boci pre fica lui Iefta Galaadeanul patru zile în an.