1 Vai de păstorii, ce stric şi risipesc oile păşunii mele, Zice Domnul. 2 Deaceea, aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, De păstorii ce păstoresc pre poporul meu: Voi aţi împrăştiat oile mele, şi le-aţi alungat, Şi n’aţi luat seamă de dânsele; Iată, eu vă voiu pedepsi Pentru răutatea faptelor voastre, zice Domnul; 3 Şi voiu aduna rămăşiţa oilor mele Din toate ţările, unde le-am alungat, Şi le voiu aduce iarăşi la staulele lor, Şi vor creşte, şi se vor înmulţi. 4 Şi voiu ridica păstori preste dânsele, cari le vor păstori: Şi nu se vor mai teme, nici se vor înspăimânta, Şi nici unul dintr’înşi nu va lipsi, zice Domnul. 5 Iată, vin zile zice Domnul. Că voiu ridica lui David odraslă dreaptă, Şi rege va domni, şi va prospera, Şi va face drept şi dreptate pe pământ. 6 În zilele sale Iuda se va mântui, Şi Israel va locui în siguranţă; Şi acesta este numele lui, cu care se va numi: Domnul, Mântuirea Noastră. 7 Deaceea iată, vin zile, zice Domnul, Că nu vor mai zice: Viu este Domnul, Care a scos pre fiii lui Israel din pământul Egiptului; 8 Ci: Viu este Domnul, Care a scos şi care a adus sămânţa casei lui Israel Din pământul dela mează-noapte şi din toate ţările, unde-l alungasem; Şi vor locui în pământul lor.
9 Către profeţi. Inima mea se sfărâmă în mine, Tremură toate oasele mele; Sunt ca omul cel beat, şi ca omul repus de vin, De teama Domnului, Şi de teama cuvintelor celor sfinte ale lui. 10 Căci pământul acesta este plin de adulteri; Pentru blesteme jeleşte ţara, Şi păşunile pustiiului s’au uscat; Purtarea lor este răutatea, şi puterea lor cu nedreptate. 11 Căci şi profetul şi preotul au nelegiuit; Chiar şi în casa mea eu am aflat răutăţile lor, zice Domnul. 12 De aceea calea lor va ajunge pentru ei, Ca locurile alunecoase în întunerec; Vor fi împinşi, şi vor cădea într’însa; Căci voiu aduce asupra lor rele: Anul pedepsei lor, zice Domnul. 13 Văzut-am prostia şi în profeţii Samariei; Au profeţit în numele lui Baal, şi au amăgit pre poporul meu Israel; 14 Şi chiar între profeţii Ierusalimului am văzut un lucru înfricoşat; Fac adulter, umblă cu minciuni, Şi împuternicesc mânile răilor, Aşa că nici unul nu se întoarce dela răutatea sa; Toţi aceştia ajuns-au înaintea mea ca Sodoma, Şi locuitorii lui ca ai Gomorei. 15 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, de profeţi: Iată, eu îi voiu nutri cu pelin, Şi-i voiu adăpa cu apă de fiere; Căci dela profeţii Ierusalimului Ieşi nelegiuirea preste tot pământul acesta. 16 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Nu ascultaţi cuvintele profeţilor cari vă profeţesc; Aceştia vă ademenesc la deşertăciune, Vorbind viziuni din inima lor, Şi nu din gura Domnului. 17 Ei zic celor ce mă despreţuesc; Aşa zice Domnul: „Pace veţi avea,” Şi mai zic către tot cel ce umblă după învârtoşarea inimii sale: „Nu va veni răul asupra voastră.” 18 Dar cine a fost de faţă la sfătuirea Domnului, Încât să fi priceput şi să fi auzit cuvântul său? Cine a ascultat cuvântul său, încât să-l fi auzit? 19 Iată, furtuna Domnului, furia sa, iese, Şi un vârtej puternic, Care va învălui capul celor nelegiuiţi. 20 Mânia Domnului nu se va întoarce, Până ce nu se va face, şi până ce nu va întări cugetările inimii sale; În zilele de apoi veţi înţelege aceasta pe deplin. 21 N’am trimis eu pre aceşti profeţi, totuşi ei au alergat; Nu le-am vorbit, totuşi ei profeţesc. 22 Căci de ar fi fost la sfătuirea mea, Atuncia ar fi făcut pre poporul meu să audă cuvintele mele, Şi i-ar fi întors dela calea lor cea rea, Şi dela răutatea faptelor lor. 23 Oare numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, Şi nu sunt şi de departe Dumnezeu? 24 De se ascunde cineva în locuri ascunse, Au doară nu pot eu să-l văd? zice Domnul; Au nu umplu cerul şi pământul? zice Domnul. 25 Auzit-am ce zic profeţii, Cei ce profeţesc în numele meu minciună, Zicând: Am visat! am visat! 26 Până când va fi aceasta în inimile profeţilor, ce profeţesc minciuna? Ale celor ce profeţesc numai înşelăciunile inimii lor; 27 Ei cugetă să facă pre poporul meu Să uite numele meu prin visurile lor, Pre care le spune unul altuia, Precum uitară părinţii lor numele meu pentru Baal. 28 Profetul care visează, să spună visul său; Şi acela ce are cuvântul meu, să proclame cuvântul meu într’adevăr, Ce are a face paiele cu grâul? zice Domnul. 29 Au nu este ca un foc cuvântul meu? zice Domnul, Şi ca un ciocan, ce sfărâmă stânca? 30 Deaceea iată, eu sunt împotriva profeţilor, zice Domnul, Cari fură cuvintele mele, unul dela altul. 31 Iată, eu sunt împotriva profeţilor, zice Domnul, Cari deprind limba lor, ca să zică: Domnul zice. 32 Iată, eu sunt împotriva celora ce profeţesc visuri mincinoase, zice Domnul, Şi le spun şi amăgesc pre poporul meu Cu minciunile lor şi cu sumeţia lor; Şi tot nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit; Şi nici nu folosesc poporului acestuia, Zice Domnul. 33 Şi dacă poporul acesta, sau profetul, sau preotul Te vor întreba, zicând: „Care este sarcina Domnului?” Atuncia le vei răspunde: „Care este sarcina? Aceasta: „Voiesc să vă părăsesc, zice Domnul” 34 Cât pentru profetul sau preotul sau poporul, Care ar zice: „Sarcina Domnului!” Eu voiu pedepsi pre unul ca acesta şi casa lui. 35 Aşa să vorbiţi unul către altul, Şi fiecare către fratele său: „Ce a răspuns Domnul?” Sau: „Ce a zis Domnul?” 36 Dar să nu mai vorbiţi de „sarcina Domnului”; Căci cuvântul unuia ca acestuia va fi sarcina sa. Fiindcă suciţi cuvintele Dumnezeului celui viu, Ale Domnului, Dumnezeul oştirilor şi al nostru. 37 Aşa să ziceţi profetului: Ce ţi-a răspuns Domnul? Sau: Ce a zis Domnul? 38 Dar fiindcă ziceţi: „Sarcina Domnului”, 39 Deaceea aşa zice Domnul: Fiindcă spuneţi cuvântul acesta: „Sarcina Domnului”, Şi eu am trimis către voi, zicând: Să nu ziceţi: „Sarcina Domnului;” Deaceea iată, eu vă voiu alunga, Şi vă voiu lepăda dela faţa mea, Şi cetatea ce v’am dat vouă şi părinţilor voştri; 40 Şi voiu aduce asupra voastră ocară nesfârşită, Şi ruşine vecinică, care nu se va uita.